Melania Ursu este protagonista spectacolului “Hecuba” de Euripide, în regia lui Cristian Ndea, eveniment care a inaugurat proiectul “Mari actori ai scenei clujene”. Actriţă a Teatrului Naţional din Cluj, Melania Ursu este cadru didactic la secţia de actorie a Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică “Octavian Stroia”. A jucat în numeroase piese de teatru şi în filme.
în ce măsură mai sunt piesele de tipul “Hecuba” actuale?
începuturile teatrului pe pământ, ale dramaturgiei universale au avut loc în Grecia antică, înainte de Hristos, iar dacă stăm să ne raportăm la relaţiile tragice între indivizi, cum se luptau cetăţi între ele, se ajungea la răzbunări, la morţi, cu oameni la limita răbdării, vedem că şi-n ziua de azi ai foarte multe tragedii, dar dramaturgii nu se grăbesc să pună pe hârtie nimic în legătură cu tragediile actuale, deşi războaie găseşti pe glob la tot pasul.
Există un rol pe care aţi dori să-l reluaţi?
Aştept cu răbdare să vrea cineva să lucreze ceva interesant cu mine, pentru că propuneri am. Nu mi-ar fi greu să joc în Caragiale, eu nu am jucat la viaţa mea nici un Caragiale. Clujul exclude ideea să se joace în Ardeal Caragiale, spunând că nu are priză la public în Transilvania. Dacă l-aş propune, trebuie să găsesc şi regizorul.
Deci aţi vrea să-l jucaţi?
Cum să nu, e savuros, e nemaipomenit! De ce să-l joace numai Regatul, şi Ardealul, nu?
Cât de interesaţi sunt clujenii de teatru?
Spectatorii vin acum absolut accidental, dacă au o seară liberă, dacă mai găsesc bilet, dacă nu, îmi pare rău, pierd spectacolul ăsta care, poate, nu-l mai prind niciodată. S-ar putea face abonamente permanente, să ştie oamenii că pot să intre frecvent în sala de spectacol, la fiecare spectacol nou propus. Cu un abonament, altădată asiguram ca sălile de spectacol să fie pline.
Cine mai vine la spectacole?
Vârstnici, mai greu, am colegi de liceu, cunoştinţe vechi şi mulţi reclamă faptul că nu se aduc piese cu o legendă scrisă. Tragedia antică a avut o legendă, a acestei lupte dintre Sparta şi Troia. Poţi să fii elevat, dar să guşti cu mare plăcere o poveste pe care a scris-o Shakespeare. “Nevestele vesele din Windsor” e o poveste comică, “Romeo şi Julieta” nu s-a mai pus în scenă de când eram eu puştoaică, e o poveste a celui mai frumos cuplu din istoria dramaturgiei. Omul vine să asiste la ceva care să-l rupă de cotidian.
Ce vine în urma dumneavoastră, în materie de actori tineri?
Cei aleşi de comisia din care nu am făcut parte niciodată. Comisiile se fac după placul Direcţiunii. Vin mai ales oameni care se înscriu de la noi (secţia actorie a Liceului de Coregrafie, n.red.) la Facultatea de Teatru şi Televiziune. Subiectivismul ăsta, să-i primim pe cei care au terminat la noi la şcoală, este un fel de act de binefacere. Sorin Leoveanu, de exemplu, venea de la şcoala din Târgu-Mureş, a jucat Hamlet, a fost deosebit şi a terminat la Mureş. Putea rămâne la Cluj, dar nu.
Care poate fi soluţia pentru a avea actori tineri de calitate?
Exigenţă mai mare şi la admitere să nu fie primiţi aşa de mulţi. Este inadmisibil că anul acesta termină 20 de persoane şi vor fi primiţi alţi 20. De ce? Poate sunt vreo 10 care au talent, restul plătesc. Nu şcoala pe bani, ci cea pe merit e cea bună.
