“Să mori împuşcat ca un animal sălbatic” este subtitlul provocator al cărţii “Sfârşitul Ceauşeştilor” de Grigore Cartianu, lansată ieri-dimineaţă la Cluj. Jurnalistul bucureştean a realizat o investigaţie de peste 500 de pagini despre ultimele zile ale cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, Revoluţia română şi mecanismele ei ascunse, oamenii din rândul doi sau trei implicaţi în evenimentele din decembrie 1989 ori serviciile străine care au contribuit la prăbuşirea regimului comunist din România.
“Cartea mea nu este un roman, nici un tratat de istorie, ci o abordare jurnalistică”, a ţinut să precizeze Grigore Cartianu la începutul intervenţiei sale detaliate despre volumul lansat. “Am vrut să văd ce gândeau, ce-şi doreau, ce speranţe aveau soţii Ceauşescu în ultimele lor zile”, a spus autorul, anunţând şi că în această toamnă va publica un alt volum, “Crimele Revoluţiei”. Cartianu a mai afirmat că lucrarea “Sfârşitul Ceauşeştilor” dezvăluie “o lovitură de stat şi o contrarevoluţie cu mai multe obiective”, petrecute în România în decembrie 1989. “Marile măceluri n-au fost întâmplătoare, ci bine organizate”, a punctat jurnalistul, menţionând în discursul său şi rolul de om de legătură cu KGB-ul al unuia dintre cei mai activi participanţi la Revoluţie, căpitanul Mihai Lupoi.
De altfel, “Sfârşitul Ceauşeştilor” oferă o mulţime de amănunte puţin cunoscute din zilele lui decembrie ’89, de la celebrul episod al “ghipsului” purtat de generalul Stănculescu, convocat de dictator chiar şi cu “picioarele rupte”, la “planul” comandantului unităţii militare de la Târgovişte, care ordonase unor colegi să-i execute personal pe soţii Ceauşescu în cazul unui atac din afară. Nu lipsesc nici mărturiile subofiţerilor care au intrat în contact direct cu Ceauşeştii în “arestul” lor militar, cu detalii strict umane.
A treia carte
în Anexele cărţii “Sfârşitul Ceauşeştilor”, autorul reproduce diverse documente, de la stenograma procesului la sentinţa de condamnare la moarte sau actele de deces facsimilate. “Sfârşitul Ceauşeştilor” este a treia carte a lui Grigore Cartianu, care a mai publicat “Hora de la miezul nopţii” (1995, cu Alin Paicu) şi “Hagi” (2000).
