Cum resuscităm cinematografele româneşti. Precendent în Polonia şi Croaţia VIDEO

Campania "Salvaţi Marele Ecran!" îşi propune să readucă la viaţă cât mai multe cinematografe şi săli de cultură din România aflate în paragină. TIFF 2014 a găzduit, sâmbătă, prima conferinţă majoră a campaniei, care a adus laolată factori de decizie din cinematografie, Ministerul Culturii, RADEF România Film, autorităţi locale sau judeţene care au preluat astfel de active, manageri de săli, cineaşti şi invitaţi străini. Ziuadecj.ro redă mai jos cele mai importante puncte ale dezbaterii.

95.000 de spectatori au vizitat în 2013 cinematograful Florin Piersic, care este pe primul loc în România, a anunţat Tudor Giurgiu, directorul TIFF, citând o statistică a Centrului Naţional al Cinematografiei, în cadrul dezbaterii „Salvaţi Marele Ecran" de la Grădina Boema. La dezbatere au participat invitaţi din România, Polonia şi Croaţia.

Cinema Victoria este pe locul 10, dar acolo au loc trei spectacole gratuite pe zi, ceea ce a dus în jos numărul de spectatori plătitori de bilete. Locul doi a fost ocupat de Cinema Pro din Bucureşti.

La Cluj lumea "mănâncă film", a constatat Tudor Giurgiu.

În România, în 1989, se vindeau 156 milioane de bilete în timp ce în 2013 s-au vândut doar 9 milioane. În Romania există în prezent 25 săli din care doar 6 modernizate, a punctat Tudor Giurgiu.

Proiectul "Salvaţi Marele Ecran" îşi propune să infiinţeze o reţea de 10 cinematografe în următorii 7 ani. "Trebuie să ne implicăm, aşa nu mai merge. Nu am făcut TIFF întâmplător la Cluj. În 2001, ne-am uitat pe statistici şi Clujul era oraşul cu cea mai bună rată de vizionare a filmelor, dublu ca în alte oraşe. Asta a contat enorm. Am făcut un parteneriat cu RADEF, iar administraţia locală a conservat şi îmbunătăţit situaţia, inclusiv la nivel de cinematografe. E unul din puţinele oraşe care a digitalizat cinematografe şi are săli în centru, cu un singur ecran ca alternativă la multiplexuri", a spus directorul TIFF.

Primarul Clujului, Emil Boc, a spus că susţine proiectul de salvare al cinematografelor.

"De ce cred în succesul campaniei Salvaţi Marele Ecran? Dau un exemplu elocvent. Clujenii ştiu de cinematograful Dacia din cartierul Mănăştur. De la bingo la manele şi disco, toate au fost acolo, în cinematograf, după 1989. Era o stare uluitoare de paragină. Proprietarul avea un contract pe mai mulţi ani şi era pregătit să continue cu un restaurant. Am făcut efort juridic, ne-am judecat cu fostul concesionar un an. După ce am câştigat, am deratizat şi făcut curat. Apoi am consultat populaţia cartierului în patru dezbateri după ce am dat bani prin bugetul participativ. Mănăşturenii au decis ca să fie în continuare cinema la Dacia", a explicat Boc.

Tudor Giurgiu a prezentat o situaţie statistică a domeniului cinematografic în România.

În 2013 existau 6 cinematografe membre Europa Cinemas, unde rulează preponderent filme europene: 92% sunt filme americane în România, 9% sunt filme româneşti. În topul sălilor cu un singur ecran, conduce Cinema Florin Piersic cu 95.000 de spectatori. În 1948 existau 308 unităţi cinematografice, adică instalaţii care proiectau film, în 1970 erau 6278 unitati plus 5 caravane ]n ţară, în 1989 erau 630 cinemaografe, iar în 2013 existau 25 săli efective, din care 6 modernizate. În Bucureşti, în timpul războiului, existau 46 de săli acum există...5! 78% din oraşele din România nu au săli de cinema! Comparativ, Romania are 1 cinema la 315.000 locuitori, iar Cehia are 1 cinema la 15.000 locuitori!

Ca cifre de boxoffice, în 1989 se vindeu 156 milioane de bilete iar în 2013...9 milioane. "Situaţia e dramatică, aici avem imaginea completă a dezastrului, de aici pornim discuţia", a radiografiat Giurgiu.

Cum s-au descurat Polonia şi Croaţia

Reprezentanta Poloniei la dezbatere a spus că principalul scop al investiţiilor din zona Maloposka, un judeţ polonez înfrăţit cu Clujul, a fost acela de a digitaliza cinematografele.

„La noi sunt cinematografe de stat în oraşe cu populaţie de 100.000 de locuitori în sus. În marile oraşe existau reţele de cinematografe private. Multiplexurile nu investesc în oraşe mai mici, decât în aglomerări urbane unde pot pune cinci ecrane. În oraşele mici cinema-urile sunt administrate de stat. Autorităţile locale sunt responsabile de a oferi servicii culturale, e un drept al cetăţenilor. Aveam lipsă mare de filme pe 35 mm. Am luat măsuri de accelerare, de renovare a cinema-urilor dotate cu aparatură modernă. Avem 200 de cămine culturale unde nu există aparatură digitalizată pentru că sunt costuri ridicate pe care administraţia nu le poate susţine. Soluţia au fost fondurile europene de convergenţă pentru a a reduce discrepanţa dintre regiuni bogate şi regiuni sărace, şi la noi şi la voi", a explicat expertul polonez.

El a mai spus că aceste fonduri nu sunt alocate doar pentru infrastructură, ci pentru eliminarea discrepanţelor sociale din societatea noastră.

"Maloposka e o regiune identică Transilvaniei, regiuni partnere, twin, într-un proiect european. Noi avem Festival de Film la Cracovia, voi aveţi TIFF-ul. Important de investit e în centre culturale cu conţinut alternativ, nu doar strict în cinematografie. Trebuie să vă gândiţi la cinema ca la nişte centre ale vieţii sociale. Proiectul nostru s-a numit "Camera de filmat în oraşul vostru", cu filme în sistem digital, a fost un proiect de succes. Am avut 12 case de cultură cu administraţie proprie, cu cinematografe proprii. Am avut o întâlnire cu şefii caselor de cultură şi primarul din Maloposka. Unii au zis că suntem nebuni, alţii s-au alăturat. Asta era în 2009, era ca o misiune pe Marte dar am reuşit şi acum sunt mai multe cinematografe funcţionale în regiune", a încheiat expertul polonez.

Experienţia croată: dialog, investiţii, eficienţă

Tina Hajon, de la Centrul Audiovizual Croaţia, a explicat cum s-a rezolvat acolo situaţia.

"Am fost responsabil de digitalizare. Exista o reţea privată condusă de două firme, CineStar şi Moviplex, companii austriece şi germane, care dispunea de 100 de ecrane digitale. Toate erau în marile oraşe cotate cu peste 250.000 de locuitori. Celelalte 46 erau cinematografe independente, cu un singur ecran, niciunul digitalizat. Am implementat un program naţional, cu sprijin de la Ministerul Culturii şi s-a decis să se digitalizeze ecranele din oraşele mici. A fost obiectiv în strategia naţională pentru industria audiovizuală, în planul Ministrul Culturii 2010-2014. Au rezultat 153 de ecrane, 137 digitale, 90% din ecrane au fost digitalizate, un mare succes. Impactul investiţiilor a însemnat, în perioada 10.10.2012-10.10.2013, un public de 4 ori mai numeros, venit de 4 ori mai mare. Au crescut cu 50 la sută filmele rulate. Acum îmbunătăţim bazele de date cu expozanţi şi distribuitori", a spus Tina Hajon.

Salvaţi Depozitul de Filme din Cluj

La Gala de deschidere a celei de-a 13-a ediţii TIFF a fost lansat proiectului "TIFF salvează Depozitul de Filme", parte a campaniei "Salvaţi marele ecran".

"Avem 217 filme la TIFF, e o ediţie de maturitate, încercăm să inovăm şi în acest an. Pentru mine, provocarea majoră este să conving clujenii să investească suflet şi puţini bani în proiectul "TIFF salvează depozitul de filme", depozit care este, acum, un loc plin de gunoaie şi lăsat în paragină de peste opt ani şi pe care ne propunem să îl revitalizăm. Proiectul face parte din campania "Salvaţi marele ecran", în care iniţiem o amplă dezbatere despre cinematografele din România, o ţară în care 78 la sută dintre oraşe nu au nicio sală de cinema. În ţară mor sălile de cinema şi nimănui nu-i pasă, sălile sunt în pericol", a spus Giurgiu.

"Depozitul de Filme" din Cluj-Napoca a fost depozit al RADEF Româniafilm şi este, în prezent, un spaţiu părăsit, plin de mii de pelicule de film abandonate. Spaţiul va fi deschis, provizoriu, ca spaţiu de proiecţie pentru TIFF.

În cadrul Galei, a avut loc o transmisie în direct de la "Depozitul de Filme" din municipiu, care ar putea deveni, peste zece ani, primul muzeu al filmului din România. În cadrul campaniei, iniţiatorii intenţionează să strângă o sumă de 7.000 de euro pentru ecologizarea spaţiului şi amenajarea acestuia.