E greu de crezut, mai ales după cum merg treburile în România, că o persoană care trăieşte deja de ani buni în străinătate sau are în faţă o carieră profesională înfloritoare s-ar gândi să revină “acasă”. Totuşi, există şi astfel de oameni, o dovedeşte volumul “De ce m-am întors în România”, coordonat de Sandra Pralong şi publicat de Editura Polirom.
Unii dintre ei, ca Neagu Djuvara, Principesa Margareta a României, Dan Chişu, Gheorghe Zamfir sau soprana Mariana Nicolesco, s-au întors în primele luni din 1990, sub impresia schimbării create de Revoluţie. Alţii însă, printre care boxerul Leonard Doroftei sau scriitorii Sorin Alexandrescu şi Ion Vianu, au revenit în ţară după 2000. De ce, explică fiecare în cartea recent apărută, care include 39 de mărturii. Istoricul Neagu Djuvara a plecat din România chiar în 23 august 1944, într-o misiune diplomatică, evitând apoi să revină, din motive politice.
A locuit în Suedia, în Franţa şi în Nigeria timp de 45 de ani şi s-a întors acasă în februarie 1990, la vârsta de 74 de ani. Recunoaşte că s-a gândit mereu la România, ocupând chiar diverse funcţii în organizaţii ale românilor din exil. “Nu am venit de unul singur. Eram aşa de dornic să fac ceva pentru ţara asta, încât, cu toţi prietenii de la Casa Românească (o asociaţie din Suedia -n. red.) , am adunat bani şi am venit în ţară cu o camionetă şi trei maşini cu computere, maşini de scris, pentru a le da sediilor noilor partide care se deschideau şi câtorva universităţi”, mărturiseşte istoricul. Djuvara a rămas în ţară, deşi o ducea mai rău decât în Occident, din dragoste pentru România, după cum admite, regretând că tinerii nu mai au acest sentiment.
Celebrul pugilist Leonard Doroftei s-a stabilit, în 1997, în Canada, cu familia, dar s-a întors în oraşul natal, Ploieşti, în 2004. A plecat din motive profesionale, având acolo şansa de a juca box la nivel înalt. Astfel, a câştigat în 2001 titlul mondial. Doroftei spune că sejurul său canadian a însemnat aproape exclusiv antrenamente şi câteva vacanţe cu familia. S-a întors “pentru amintiri”. “Dacă aş fi avut amintiri în Canada, poate aş fi rămas acolo”, afirmă Leonard Doroftei, care-şi recunoaşte apartenenţa intimă la spaţiul românesc.
Tinerii specialişti români “şcoliţi” la universităţi celebre din lume se întorc acasă prin firmele multinaţionale cu activitate în România. Andrei Stamatian a trăit 18 ani la Cluj, plecând apoi la studii în SUA. A terminat finanţe-bănci la faimoasa Stanford University, revenind în ţară în 2004. Lucrează pentru o bancă internaţională. Stamatian s-a înscris la universităţi din America, deşi părinţii lui nu puteau asigura nici măcar jumătate din taxa de studiu, dar Stanford a acoperit aproape total suma respectivă.
Acesta a lucrat în SUA şi, după cum scrie, s-a integrat foarte bine acolo. “Totuşi, îmi doream să mă întorc în România pentru că îmi era dor”, afirmă el. Primele experienţe profesionale acasă n-au fost chiar fericite, iar tânărul bancher radiografiază în textul său toate “hibele” ţării natale. Totuşi, şansele construirii unei cariere dinamice ar fi un argument “pentru”. Andrei Stamatian s-a întors acasă din motive subiective, dar şi pentru că “nu este aşa de greu să fii inovator în România”.
Indrei Raţiu s-a stabilit la Turda
Fiul politicianului ţărănist Ion Raţiu, Indrei, este unul dintre cei mai activi exponenţi ai societăţii civile din România. S-a născut la Londra, având o mamă englezoaică.
“Am fost conştient de foarte devreme că sunt şi englez, şi român”, spune acesta. S-a stabilit în România, la Turda, oraşul familiei sale, în 2004, iar de atunci merge în străinătate “doar în excursii”, după cum afirmă. Este implicat în diverse proiecte sociale şi comunitare, prin intermediul Centrului Raţiu pentru Democraţie. “M-am întors pentru că aici este locul meu”, subliniază Indrei Raţiu. “Rămân pentru că sunt încă foarte multe de înfăptuit.”
