Diktatul şi războiul, descrise de un fost deţinut politic

Emoţia şi trauma cedării Ardealului în 1940 şi campania militară împotriva URSS din 1942 sunt descrise pregnant, dar şi cu umor, de Constantin Hagea într-un volum lansat ieri la Cluj, cu prilejul comemorării a 60 de ani de la Diktatul de la Viena.

Constantin Hagea s-a născut în 1905, iar după studii de drept la Cluj a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc şi jurnalist la ziarele clujene România nouă şi Patria, apoi la Dreptatea şi Ardealul din Bucureşti. Hagea a colaborat între cele două războaie cu reputatul om politic ţărănist Corneliu Coposu, fiind judecat alături de acesta în 1955 şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi la 18 ani de detenţie grea pentru “crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare”. A murit în 1960, în închisoarea de la Râmnicu-Sărat.

“Pagini de istorie trăită” (foto copertă), cartea publicată de Editura Eikon, dezvăluie personalitatea gazetărească a lui Constantin Hagea. “Plânge Ardealul!...” redă atmosfera socială şi politică din vremea Diktatului de la Viena, cu refugiul majorităţii românilor dincolo de noua frontieră şi deznădejdea militarilor puşi să se retragă fără rezistenţă, dar şi cu declaraţiile lui Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Evacuarea Clujului este descrisă patetic-emoţionant, într-o sinteză care, apărută imediat după evenimentele din august 1940, sigur a avut un impact public remarcabil. Spiritul gazetarului domină şi în însemnările de război, de pe frontul din Transnistria şi Crimeea, pe care Hagea l-a parcurs ca reporter.

Autorul descrie mizeria cumplită a satelor de peste Nistru, nişte “muşuroaie de soboli”, bisericile distruse, apoi viaţa de front a ostaşilor români. Tonul e patriotic, aşa cum i se cerea unui reporter de război, cu destule contrapuncte teribile din confruntările armate. Nu lipsesc însă anecdotele, care întregesc “povestea”, farsele pe care şi le făceau ofiţerii pentru a supravieţui tensiunii de front. De pildă, un sublocotenent e “informat” că fiecare ofiţer trebuie să-şi pregătească o cruce, cu numele şi data naşterii scrise pe ea, în caz de nevoie. Regretele ţăranilor ruşi după vremea Ţarului şi cântecele soldaţilor români, compuse în tranşee, completează evocarea lui Constantin Hagea, inedită pentru cititorii de astăzi.