Elixirul care i-a entuziasmat pe clujeni

Cele câteva sute de spectatori prezenţi la Opera Maghiară din Cluj au apreciat dinamismul punerii în scenă şi au răsplătit cu aplauze îndelungi şi chiar ovaţii unele interpretări de pe parcursul reprezentaţiei. Punctul culminant l-a constituit celebra arie a lui Nemorino - "Una furtiva lagrima", interpretată de Tony Bardon. Spectatorii au aplaudat îndelung, amânând reluarea imediată a muzicii. Sceonografia (semnată de László Székely, scenograf cu vastă experienţă în domeniu) a accentuat sentimentul de prospeţime al reprezentaţiei, conferit de culorile şi compoziţia decorului care a reconstituit un ansamblu de imobile din lemn, având pe fundal un tapet de mari dimensiuni ce a redat un peisaj. "Sarea şi piperul" coloritului scenografic a fost dat însă de costume, la intersecţia dintre clasic şi modern, concepute în culori vii şi foarte armonios asortate de Márta Pilinyi.

Montarea regizată de Andras Kurthy a scos în evidenţă muzicalitatea, destinderea şi veselia partiturii dincolo de dramatismul situaţiilor ilustrate. Expresivă, interpreta rolului feminin principal, Yolanda Covacinschi - Adina, a ilustrat îndeajuns de fidel ipostaza tinerei care iubeşte, dar care se lasă mai greu cucerită, până când alesul reuşeşte să facă dovada unei hotărâri ferme în ceea ce o priveşte. Din punct de vedere vizual, apariţia pe o motocicletă de mari dimensiuni a doctorului Dulcamara (Arpad Sandor), dar şi intrarea în scenă a batalionului de soldaţi conduşi de Bellcore (Sandor Balla) s-au dovedit de impact. La final publicul a aplaudat îndelung reprezentaţia. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Gaetano Donizetti, "Elixirul dragostei" a avut premiera mondială în 12 mai 1832, pe scena Teatro della Canonica, din Milano. Libretul este semnat de Felice Romani. Astăzi se împlinesc 180 de ani de la premiera mondială.