Cu cine trebuie să ţii într-o “confruntare” dintre un escroc mărunt şi nişte mici corupţi de provincie? Cine e rău şi cine e bun? Cam acesta ar fi subiectul din “Revizorul” de Gogol, jucat în premieră la Teatrul Naţional din Cluj marţi seara.
Povestea e cunoscută: un terchea-berchea e confundat de administraţia coruptă a unui orăşel cu un inspector de la centru. Tânărul escroc profită de situaţie ca să-i stoarcă de bani pe toţi, după care dispare, lăsând funcţionărimea cu buzele umflate şi visele de mărire spulberate. Iar revizorul adevărat abia ce soseşte. Regizoarea Mona Marian a construit o comedie realistă, în spirit gogolian, dar în care personajele au accente groteşti, caricaturale.
Funcţionarii oraşului de provincie sunt burtoşi, fonfăiţi, timizi, beţivi, alunecoşi, dar destul de şmecheri pentru a profita de poziţia lor publică. Aşa-zisul revizor e abil, dar şi mitoman, dându-se drept ditamai generalul şef de departament în capitală. Interacţiunea dintre cele două “forţe” oferă momente de un comic suculent, mai ales prin gagurile imaginate de regizoare şi prin ambiguitatea unor situaţii scenice. Din numeroasa distribuţie a spectacolului s-au remarcat Ovidiu Crişan (Primarul), un pivot al acţiunii, Ionuţ Caras (Revizorul), al doilea pivot, cuplul de moşieri Bobcinski-Dobcinski (Anca Hanu şi Adrian Cucu), nişte “gemeni anapoda”, servitorul revizorului (Cristian Rigman), mai stilat decât stăpânul. Splendide, colorate, picturale, costumele Eugeniei Tărăşescu-Jianu; corect şi eficient decorul lui Mihai Ciupe.
Spectacolul Monei Marian e o montare aproape reuşită: bine jucată, cu impact vizual, pe un text de top. Ce împiedică “Revizorul” să fie un eveniment teatral este durata sa, de aproape trei ore, în care tempoul se diluează. Ritmul primei scene, excelent, se dilată apoi, iar ultimele secvenţe obosesc prin expandare. Totuşi, avem de-a face cu o comedie bună, de văzut, dar cu puţintică răbdare. Se râde bine şi mult la “Revizorul”, iar o cură de râs nu strică nimănui.
