Este mai căutat Dumnezeu în timp de criză?

“Românii din mediul urban vor anul acesta să economisească, să renunţe la ieşirile în oraş şi să meargă mai des la biserică, potrivit rezultatelor unui sondaj efectuat de compania Dedalus.

Schimbarea de atitudine vine după un an 2009 în care românii au trăit mai rău decât în perioada 2006-2008 şi au fost obligaţi să-şi restrângă cheltuielile”.

 

Auzind această ştire la un post de radio, am rămas surprins nu de faptul că românii trăiesc mai rău acum decât în scurtul interval de timp în care economia ţării “duduia”, aşa precum se tot lăuda un fost prim-ministru, ci de propunerea de a merge mai des la biserică. Este o atitudine care merită remarcată şi nu se poate să nu te întrebi, cu un mic surâs în colţul gurii, dacă nu cumva această criză economică globală e benefică unui reviriment al credinţei în Dumnezeu? Sau, altfel spus, dacă nu cumva, în această perioadă dificilă, singura mare câştigătoare să fie Biserica? Continuarea acestui simplu raţionament ar putea fi următoarea: este de dorit o permanenţă a crizei pentru ca fiecare creştin să se întoarcă la Dumnezeu şi să trăiască după poruncile Lui.

 

într-o bună măsură, criza economică la care am făcut referire poate constitui un context favorabil unei reînnoiri spirituale. Trebuie bine specificat faptul că ea, oricât de dramatică ar fi, nu este, în mod automat, izvorul unui bine spiritual. Cred că suntem de acord că nu toţi directorii de firme sau bănci falimentare au devenit buni credincioşi imediat după ce şi-au împachetat şi ultimele obiecte personale din vastele lor birouri pe care, acum, trebuiau să le părăsească. Mai degrabă, majoritatea dintre ei s-au grăbit să înghită o doză mărită de calmante sau să ia cu asalt psihoterapeuţii, dacă nu chiar să-şi pună capăt zilelor. Situaţiile limită la care ne conduc coordonatele unei crize pot determina, în egală măsură, fie accederea la un stadiu superior din punct de vedere spiritual, fie pierderea oricărei speranţe şi îmbrăţişarea unui destin tragic.

 

Aşa după cum aţi sesizat, am încercat să fac o trecere dinspre criza economică cu care se confruntă ţara noastră spre o “criză” de factură spirituală, aceasta din urmă determinând şi redescoperirea energiilor ce se nasc din credinţa în Dumnezeu. în fapt, aceasta este şi sugestia pe care pare să o realizeze şi acea scurtă ştire cu care am început acest articol: pe timp de criză economică, oamenii ajung să conştientizeze faptul că se află şi în faţa unei crize spirituale, pentru rezolvarea căreia iau decizia de a merge mai des la biserică.

 

Voi spune răspicat că nu sunt de acord cu o astfel de asociere. Asta nu înseamnă că voi nega o evidenţă. Aşa după cum reiese din studiul realizat de compania Dedalus, actuala criză economică i-a determinat pe mulţi români să-şi amintească de Dumnezeu şi că ar fi bine să mai treacă din când în când pe la biserică. însă nu cred că aceasta înseamnă o rezolvare pozitivă a crizei spirituale pe care,  majoritatea dintre cei ce şi-au propus reînnoirea rădăcinilor lor creştineşti, n-au ajuns nici măcar să o sesizeze cu adevărat.

 

Sunt convins că şi dintre cei ce vor trece pragul bisericii, doar foarte puţini au să iasă transformaţi în urma întâlnirii lor personale cu Hristos. Spun aceasta deoarece apropierea de Dumnezeu are valoare în măsura în care se face în mod liber, cu voinţă şi ştiinţă depline. Or, situaţia critică din punct de vedere financiar va impulsiona mai degrabă o concentrare exclusivă asupra acesteia şi orice demers spiritual şi religios va fi mereu pândit de pericolul rămânerii într-o dimensiune uman-mercantilă: în schimbul unor rugăciuni şi lumânări aprinse se aşteaptă un miracol dumnezeiesc prin care să se rezolve probleme financiare de la locul de muncă şi chiar o mărire de salariu.

 

Prin aceste câteva scurte consideraţii nu încerc nimic altceva decât să atrag atenţia asupra unui fapt esenţial pentru orice om care încearcă să se apropie de Dumnezeu, mai ales în momentele dificile ale vieţii lui. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi este să-I facem loc cu adevărat în viaţa noastră. în momentele critice ale existenţei ne gândim şi analizăm din toate unghiurile problemele care ne frământă, dar de foarte puţine ori facem apel la lumina dumnezeiască prin care să depăşim criza cu care ne confruntăm. De prea puţine ori îl lăsăm pe Dumnezeu să ocupe un loc în inima şi în mintea noastră. Trăirea creştină nu se poate reduce la câteva momente de întâlnire cu Dumnezeu, ci înseamnă permanentizarea prezenţei divine în existenţa omului.

 

în loc de răspuns la întrebarea formulată în titlu, voi spune, deschizând o perspectivă creştină asupra perioadei dificile pe care o traversăm, că spiritualitatea timpului de criză se înscrie în cea a Botezului. Doar murind trecutului putem renaşte şi învia la o realitate superioară a vieţii, toate împlinindu-le în unire cu Moartea şi învierea Mântuitorului Hristos.

 

Pr. Daniel AVRAM