“Filmul românesc a crescut în paralel cu TIFF”

ZIUA de CLUJ: Ati fost voluntar la editiile trecute ale TIFF. Care a fost drumul dumneavoastrã de la statutul de voluntar la cel de director executiv?

Rik Vermeulen (foto): Nu m-am considerat niciodatã voluntar (râde).  M-am alãturat TIFF încã de la prima editie, când Tudor Giurgiu si Mihai Chirilov începeau sã “construiascã” festivalul. M-am întâlnit cu ei înainte cu douã luni de prima editie, la Bucuresti, si de atunci m-am întors an de an.

 

Care a fost motivul pentru care v-ati alãturat festivalului? Era încã un proiect, nimeni nu putea fi sigur de succesul lui.

Cãlãtoream în România cu un prieten regizor si am auzit cã se pregãtea un nou festival, l-am contactat pe Tudor Giurgiu, care a acceptat colaborarea mea. înainte lucrasem pentru festivalurile de film din Edinburgh si Rotterdam si eram interesat sã fac ceva si în România. Echipa formatã din mine, Tudor Giurgiu si Mihai Chirilov a mers extrem de bine, existã o potrivire foarte bunã între noi.

 

Având în vedere cã ati fãcut parte din acest festival încã de la început, cum vi se pare evolutia sa de pânã acum?

în primul an aveam doar cele trei sãli de cinema, TIFF-ul dura doar sase zile, aveam filme mult mai putine si invitati speciali la fel de putini. A trebuit sã ne formãm o audientã, sã o educãm într-un fel. La prima editie aveam doar un singur regizor român, Zilele filmului românesc le-am început mai târziu. Dar dupã primele editii, peisajul cinematografiei românesti a început sã se schimbe si cred cã filmul românesc a crescut în paralel cu festivalul, ceea ce a fost benefic.

 

Care este rolul dumneavoastrã în acest festival?

în mod normal, ajung în Bucuresti la începutul lui martie direct de la Rotterdam si aduc cu mine multe filme si contacte pentru Mihai Chirilov. în cele trei luni lucrez exclusiv pentru festival si mã ocup de personal, construiesc echipa. De asemenea, fac programãrile filmelor, mã ocup de asigurarea locatiilor si de evenimente, de presa internationalã... Pe scurt, fac orice (râde).

 

Ce vã place cel mai mult la aceastã editie a TIFF?

Cea mai frumoasã parte sunt locatiile noi pe care le avem. Initial, voiam sã colaborãm cu Iulius Mall, însã multiplexurile de acolo nu erau încã gata, asa cã am început sã cãutãm alternative. Asa am descoperit Enigma. Pânã la urmã, si colaborarea cu Iulius Mall a reusit, prin cinema-ul Drive-In, apoi mai avem Teatrul National. Am avut si alte alternative, cum a fost Auditorium Maximum de la Casa Universitarilor, dar nu am avut nevoie de locatie anul acesta.

 

Puteti identifica si unele punctele slabe?

Paradoxal, locatiile sunt si un punct slab. De exemplu, cinema Republica, ce se transformã treptat într-o ruinã. Nu sunt bani, nu este îngrijit. Cinematografele cu un singur ecran, cum este acesta, au probleme peste tot. Sunt prea mari si nu poti face multe proiectii într-o zi, asa cã nu sunt profitabile.

 

Ce filme care au rulat pânã acum v-au plãcut cel mai mult?

Unul din preferatele mele anul acesta este “Cargo 200”, care a fost proiectat la Echinox. “Viva” este un film interesant si, de asemenea, “Let the right one in”, un film suedez foarte elegant si bine fãcut. Sunt curios si de câteva filme românesti pe care nu le-am vãzut, cum ar fi “Nunta” sau “Megatron”.

 

Au apãrut anumite zvonuri cã actrita Catherine Deneuve nu ar mai participa la Festivitatea de închidere a TIFF? Este adevãrat?

Nu, nu este adevãrat. Nu s-a anulat nimic, Deneuve va veni.

 

O viatã pentru film

 

Rik Vermeulen a studiat ingineria si filmul la Amsterdam si Stockholm. Acesta a produs câteva scurtmetraje si lucreazã pentru Festivalul International de Film de la Rotterdam din 1998, coordonând Biroul de film al festivalului, fiind responsabil cu mentinerea legãturii între cineasti, distribuitori, agenti de vânzãri si presã. A fost implicat în Festivalul International de Film Transilvania de la început, din 2002. Rik este si coordonatorul Cinelink – Industry Office pentru Festivalul de Film de la Sarajevo si coordonatorul CentEast – Warsaw Screenings, o piatã de film pentru cele mai recente pelicule din Europa Centralã si de Est.