Fotograf celebru, reîntors la Cluj după 60 de ani

Oameni de la ţară şi ciudăţenii ale “progresului” în Transilvania, surprinse în expoziţia fotografului maghiar Peter Korniss. Vernisajul va avea loc azi, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Peter Korniss, unul dintre artiştii maghiari celebri, este primul fotograf care a primit vreodată Premiul Kossuth, cea mai importantă distincţie culturală din Ungaria.

S-a născut la Cluj, în 1937, şi s-a mutat cu familia la Budapesta când avea 12 ani. “Băiat de oraş”, cum spune, a descoperit oamenii şi satele Transilvaniei abia în anii ’60, iar de atunci le înregistrează prefacerile şi contradicţiile. Cu unele dintre “personajele” imaginilor sale a devenit prieten, urmărindu-le viaţa peste zeci de ani. La 73 de ani, Korniss Peter se întoarce pentru prima dată la Cluj cu o expoziţie de fotografie.

 

“M-am născut aici aproape, pe str. Maniu, la nr. 2. în copilărie veneam la film în curtea muzeului, la Cinema Capitol”, spune, gesticulând larg, Peter Korniss în sălile expoziţiei sale de la Muzeul de Artă. Artistul îşi aminteşte cu drag de Clujul copilăriei sale. “Am învăţat la şcoala Bob şi la Liceul Piarist de pe str. Lupului (actualul Liceu “Bathory”, pe str. Kogălniceanu, n.red.)”, rememorează el.

 

îşi aminteşte chiar câteva cuvinte româneşti, deşi a plecat din România de peste 60 de ani. La Budapesta, viaţa tânărului părea să decurgă absolut normal. Se înscrisese la Facultatea de Drept, în 1955. Revoluţia anticomunistă din 1956 i-a dat planurile peste cap. A fost exmatriculat şi obligat să facă diverse munci necalificate pentru a se întreţine. “N-am fost un erou”, afirmă Korniss, trecând repede peste acest episod, care i-a marcat decisiv viaţa.

 

Tot căutându-şi de lucru, Peter Korniss a ajuns la “Cooperativa Foto” din Budapesta. “Eram vânzător, căram diverse obiecte pe acolo, trepiede şi altele. Aveam o idee vagă despre fotografie”, recunoaşte artistul. încetul cu încetul, a prins gustul imaginii, şi-a luat atestatul şi a început să lucreze cu Ansamblul de Dans “Bihari”. Şeful ansamblului, căruia Korniss îi spune afectuos Novak-tata (bunicul Novak, n.red.), l-a adus pentru prima dată în satele Ardealului.

 

“Eram din Cluj, dar eram băiat de oraş, nu fusesem niciodată la ţară. Novak m-a adus în 1967 direct la Casa de Dansuri din Sic, într-o sâmbătă, şi nu mi-a venit să cred ce vedeam”, evocă emoţionat Korniss. “Mi-am spus că aparatul foto există anume pentru a surprinde astfel de imagini”, îşi dezvăluie artistul “obsesia” care-l marchează de peste 40 de ani. “Ungaria, în anii aceia, era un spaţiu destul de închis, nu se ştia nimic despre obiceiurile din Ardeal. Când am arătat fotografiile la Budapesta, toţi credeau că sunt cu ansamblul maghiar de stat, cu greu au crezut că sunt imagini cu oameni adevăraţi, din viaţa reală”, relatează Korniss.

 

Din 1967, Peter Korniss a revenit în Transilvania de mai multe ori în fiecare an. “Simţeam că această lume dispare şi voiam să surprind contradicţiile vieţii”, adaugă el. O parte din fotografiile sale au caracter documentar, dar majoritatea sunt “regizate”. “Am mutat studioul foto în casa oamenilor pe care i-am fotografiat”, dezvăluie fotograful. El surprinde astfel personajele chiar în mediul în care acestea trăiesc zi de zi, cu toate paradoxurile aduse de civilizaţie.

 

 Eroii imaginilor “pozează”, ca în vechile fotografii de la începutul secolului trecut, aceasta fiind şi intenţia lui Korniss. Adept al “legăturilor”, al ataşamentului dintre oameni, artistul şi-a conceput expoziţia ca un păienjeniş, în care imagini diverse sunt legate prin oamenii fotografiaţi. O tânără mamă care-şi ţine fiul de câteva luni în braţe e surprinsă, după 35 de ani, bătrână, cu fiul matur alături, ţinând în mâini chiar vechea fotografie din tinereţea ei. Fetiţa cu role dintr-o altă imagine e nepoata bătrânei.

 

Familia finei fotografului, redată într-o fotografie sobră, se înrudeşte cu tânărul timid prezent în imaginea cuminte din colţul aceleiaşi săli. Lumea lui Korniss este una a “relaţiilor de familie”, după cum declară chiar artistul. Expoziţia lui Peter Korniss e un eveniment, pentru că ne dezvăluie portretul nostalgic şi viu al unui spaţiu rural peste care au trecut vremurile, dar în care ne putem regăsi fiecare, prin propriile noastre amintiri.

 

“Personaje” la vernisaj

 

“Am legături cu majoritatea oamenilor pe care i-am fotografiat”, spune Peter Korniss. Cu unii dintre ei artistul ţine legătura de vreo 30 de ani, iar altora le-a fotografiat şi copiii sau chiar nepoţii.

 

Vernisajul expoziţiei de la Cluj va fi, de aceea, unul inedit, ca şi expoziţia în sine. O parte din eroii imaginilor se vor regăsi printre participanţi, fiecare în portul său tradiţional, pentru a transmite şi pe viu farmecul lumii imortalizate în fotografii.

 

Nu va lipsi de la Muzeul de Artă nici Novak-tata, “naşul” artistului-fotograf Korniss Peter.