Gilles Duval: “Comediile bune nu îmbătrânesc niciodată”

ZIUA de CLUJ a realizat un dublu interviu cu doi dintre invitaţii de la Comedy Festival, principalii restauratori de filme de patrimoniu din lume.

Gilles Duval, preşedintele Fundaţiei Groupama Gan pentru Cinema, şi Séverine Wemaere, preşedintele Thomson Foundation, au afirmat că nu exclud o colaborare cu Centrul Naţional al Cinematografiei în ceea ce priveşte prezervarea filmelor vechi româneşti.

 

în opinia dvs .,un festival axat pe filme de comedie, în special pe producţiile vechi, poate să atragă publicul de astăzi obişnuit cu filmele hollywoodiene şi să şi aibă o viaţă lungă?     

Gilles Duval: -  Comediile vechi sunt încă cerute de public, cele bune nu “îmbătrânesc” niciodată. în cazul “Vacanţei domnului Hulot” este o plăcere pentru noi să vedem publicul că râde, indiferent de ţara în care este proiectată pelicula. Ei reacţionează chiar din primele secvenţe. Pornind de aici, lansarea unui festival de film de comedie în Cluj va avea succes pentru că oamenii sunt pregătiţi să primească acest gen de film. Comedy Cluj a început bine, iar pentru noi faptul că am fost invitaţi să prezentăm “Vacanţa domnului Hulot” în premieră în România este o provocare pentru că dorim să arătăm această peliculă a lui Jacques Tati în cât mai multe ţări după munca îndelungată depusă şi întregul proces de restaurare care nu a fost deloc uşor.

 

Séverine Wemaere: - Audienţa este diferită, provine din diferite ţări şi culturi, dar impresionant este modul în care se declanşează reacţiile spectatorilor. Tocmai ne-am întors din Rusia şi, la fel ca acolo, oamenii de aici au început să râdă chiar de la începutul filmului, când acea maşină scoate sunete ciudate sau, imediat după, când grupul de călători nicidecum nu reuşesc să se poziţioneze pe linia la care va sosi trenul şi migrează rătăciţi şi grăbiţi de la un pasaj la altul. De aceea credem că publicul din România va primi bine această comedie şi acest gen de film, în general. Nu sunt nici regizorul şi nici actriţă în acest film, dar să deschidem Comedy Cluj cu un film remasterizat de noi este o onoare.

 

De unde această atracţie pentru restaurarea filmelor?

S.Wemaere: - Multe filme sunt în pericol acum peste tot în lume. în multe ţări, ele nu sunt bine conservate şi sunt distruse de timp din cauza umidităţii sau a mucegaiului şi, prin urmare, nu mai pot fi văzute. Dacă credeţi că, având filmele pe DVD-uri, sunteţi salvaţi, este o abordare total greşită. Mijloacele digitale sunt bune pentru că permit un grad de accesibilitate mai mare, dar nu şi pentru conservare. Nu vei reuşi să vezi acest film peste 20 de ani pe un DVD pentru că nu va mai fi bun, de aceea trebuie să faci transcrierea pentru a păstra elementele originare, să îl păstrezi într-un depozit şi îl poţi vedea peste mulţi ani în forma în care a fost conceput. Este ca o pictură. Ai o copie după Mona Lisa, totuşi nu e Mona Lisa.

 

V-ar interesa să remasterizaţi filme din arhiva românească?

G.Duval: - De ce nu? Am restaurat filme franceze, producţii vechi din Turcia, Rusia, China.

 

Fundaţia Groupama Gan acordă anual premiul “Un certain regard” la Cannes. Ce părere aveţi despre noul val de regizori români?

G.D.: Este incredibil să ai regizori de talia Cannes-ului foarte talentaţi. Sunt una sau două ţări în lume care se poate lăuda că are un “nou val” de regizori. Peste cinci sau şase ani, noul val se va muta cel mai probabil în Mexic. în România există circa zece regizori talentaţi şi promiţători, ceea ce este extraordinar. în doi ani aveţi un Palme d’Or, un trofeu “Un certain regard”, Cannes fiind, poate, cel mai important festival de film din lume. “Amintiri din epoca de aur” este un film genial. Rusia mi-a amintit recent de scurtmetrajul cu sticlele (“Vânzătorii de aer” – n. r.) pentru că văzusem, exact ca în film, o maşină încărcată cu sticle.

Este o peliculă plină de umor, dar care te atinge în acelaşi timp. Şi secvenţa caruselului a fost genială. Vă puteţi mândri cu Mungiu, dar şi cu ultimul film al lui Porumboiu, care a avut premiera în România la TIFF. Francezii ştiu filmografia românească nu doar datorită festivalului de la Cannes, ci şi pentru că filmele au fost proiectate în cinematografe.