În viaţă, pe gaura cheii

În viaţă, pe gaura cheii

 Doi bătrâni burghezi, un cuplu care-şi petrece tihnit seara, primesc în câteva ore vizita a trei “ciudaţi”, care-i scot din obişnuinţele domestice. E un vis sau e “pe bune”, aceasta e întrebarea conţinută în intriga piesei “Bate cineva” de Marius Benţa, prezentată în premieră duminică seara în studioul “Euphorion” al Teatrului Naţional. Spectacolul a fost înscenat de Dorin Boca în cadrul programului “Debut”.

 

Ana şi Samuel sunt doi bătrânei oarecare, el cu o bonomie clovnească, ea cu o rigoare mic-burgheză, care petrec împreună o seară banală. El citeşte ziarul, ea croşetează, totul e ca de obicei, când Ana aude bătăi în uşă. Cei doi nu deschid, dar în casă intră, pe nevăzute, pe rând, trei “invadatori”: un negustor “de orice”, un soi de “profesor de yoga” şi un adolescent cu idei “revoluţionare”. Ana şi Samuel îi primesc pe toţi cu uimire, îi ascultă fără să-i înţeleagă prea bine, iar la sfârşit revin la starea lor iniţială, la inerţia domestică a vieţii.

 

Piesa lui Benţa e scurtă, dinamică şi cu o atmosferă comic-absurdă bine exploatată de regizorul Dorin Boca. Anca Hanu (Ana) şi Miron Maxim (Samuel) au redat foarte bine această atmosferă în interacţiunea de cuplu şi în cea cu musafirii, toţi trei interpretaţi de Silvius Iorga cu bune nuanţe şi accente, deşi cu o ezitare în intonaţie.

 

 Decorul şi costumele Mălinei Mândru colorează savuros scena, dar un atu excelent al spectacolului este muzica “live” a lui Marc Anghel, cu momente de saxofon şi “onomatopee” instrumentale, de la sforăituri la chiorăieli de maţe, şuiere, zgomote casnice etc. “Bate cineva” devine astfel o comedie agreabilă, o “privire pe gaura cheii” în lumea spectaculoasă a oamenilor banali.

 

Comenteaza