Omri Mor and Jazz Andalou Project au o muzică în care filonul etno, filtrat prin prisma unei interpretări jazz-istice de trio, tipice, pune mai degrabă în valoare excelența interpretativă a unui pianist altfel tînăr, dar deja virtuoz. Pianul marca Yamaha, de cea mai bună fidelitate, al cărui sunet a fost apreciat de cunoscători, a ușurat efortul unui Omri Mor dezlănțuit. Personal, mi-a adus aminte de la fel de vulcanica Hiromi, pe care am putut-o admira anii trecuți la Gărâna, cu care împărtășește în egală măsură nu doar faptul ca ambii provin din spații culturale exotice, cum sînt cel japonez și cel ebraic, dar și bucuria explozivă a interpretării.
Carlos Maza a continuat seara încredințîdu-ne că eforturile de-a dreptul homerice făcute de organizatori pentru obținerea unui pian de calitate au binemeritat. Spunem eforturi homerice nu din vreo nevoie expresă de exces hiperbolizant, ci pur și simplu fiindcă în marea cetate culturală clujeană sprijinul pentru organizarea unui festival de jazz este, cum ar zice nenea Iancu, "sublim, dar lipsește cu desărvârșire". Astfel, în după amiaza zilei de joi festivalul încă nu avea pian. Organizatorii au fost și aici la înălțime, s-au dat peste cap, au facut încă un efort financiar și astfel artiștii au avut condiții excelente de exprimare. Omri Mor chiar s-a confesat după concert unui conațional, apreciind calitățile instrumentului.
Publicul, fatalmente eterogen, dar care a reunit încă din prima seară iubitori sinceri ai unui gen muzical perceput îndeobște drept elitist, s-a străduit să asigure necesara figurație care a împlinit inefabila frumusețe a unei seri agreabile, în debutul unei veri timpurii, călduroase, fără de sfârșit, asemeni unui vis al "Marelui Gatsby."
Articol de Călin Tăut
