La 80 de ani, fostul dirijor al Operei din Cluj dă verdictul: profesorul său, cel mai bun din lume

Fost prim-dirijor timp de peste 20 de ani al Operei Naţionale Române din Cluj şi elev al maeştrilor Sergiu Celibidache şi Antonin Ciolan, Petre Sbârcea (foto) este aniversat luna aceasta la Cluj prin mai multe concerte, cu ocazia împlinirii a 80 de ani.

Într-un interviu pentru ZIUA de CLUJ maestrul vorbeşte despre supremaţia dirijorală a lui Celibidache, întâmplarea hazlie de la declararea naşterii sale şi despre pasiunea pentru filozofie.

Am citit despre o întâmplare amuzantă legată de naşterea dumneavoastră. Puteţi detalia?
M-am născut la Segarcea la 27 decembrie 1931. Să ştiţi că la Segarcea este un zaibăr excelent şi primăria era închisă, că erau sărbătorile de Crăciun, de Anul Nou, şi foarte greu a reuşit tatăl meu, în 14 ianuarie, să mă înscrie în registrul celor nou-născuţi. Dar se pare că primarul era încă sub influenţa zaibărului, că l-a întrebat cum îl cheamă pe băiat, iar tatăl meu a spus că îl cheamă Doctor Petru Sbârcea. Şi eu m-am născut "Doctor Petru Sbârcea". În extrasul meu de naştere am fost trecut "Doctor Petru Sbârcea".

S-a remediat în timp?
După aceea a venit extrasul nou, socialist, în care eu nu sunt Sbârcea, ci Sbircea, sub influenţa slavă, şi atunci a dispărut şi "Doctor".

Personal, când vă sărbătoriţi aniversarea?
Oficial o sărbătoresc pe 14 ianuarie, dar nu uit că m-am născut totuşi în 27 decembrie.

Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-aţi primit acum, la cei 80 de ani?
Până acum cel mai frumos cadou a fost concertul pe care mi l-a oferit Opera Maghiară. La fel, nu pot uita surpriza pe care mi-au făcut-o studenţii de la Conservator la acel concert pe care l-au dirijat, când m-au serbat.

Sunteţi prezentat adesea ca elev al dirijorilor Sergiu Celibidache şi Antonin Ciolan. De care vă simţiţi mai apropiat?
Am avut şansa să am nişte profesori de excepţie. La Braşov l-am avut pe Victor Bikerich, un mare muzician şi un mare pedagog. Prin el am ajuns la Conservatorul de muzică din Cluj, la secţia dirijat. Eu am vrut să mă fac pianist. După aceea l-am avut pe Antonin Ciolan, care a fost, după părerea mea, cel mai mare dirijor român şi singurul pedagog adevărat în arta dirijoratului. Am avut această mare şansă să fiu elevul acestui distins profesor. A fost o experienţă extraordinară şi cunoaşterea lui Sergiu Celibidache, care, după părerea mea, este indiscutabil cel mai mare dirijor pe care l-a avut lumea. Iar întâlnirile cu el au fost de o importanţă enormă pentru dezvoltarea mea ulterioară.

Referitor la "cel mai mare dirijor", îmi vine în minte totuşi şi numele lui Toscanini, Bernstein (Arturo Toscanini şi Leornard Bernstein, doi celebri dirijori ai secolului XX - n. red.).
Sunt diletanţi pe lângă Celibidache. Sunt diletanţi.

Ce consideraţi că face această diferenţă atât de evidentă?
Celibidache a introdus o cu totul altă şcoală de dirijat, bazată pe filozofia lui Husserl, cu fenomenologie. A aplicat această fenomenologie a lui Husserl în muzică. Această fenomenologie muzicală a fost un lucru cu totul nou şi de aceea este deasupra celorlalţi dirijori, pentru că el a descoperit o nouă latură a muzicii şi pentru chestia asta eu îl consider un mare pedagog, şi ca dirijor într-adevăr este cel mai bun.

Dar care dintre cei doi, Celibidache şi Ciolan, v-a influenţat mai mult?
De la toţi am "furat" cât am putut, pentru că şi meseria aceasta de dirijor e "pe furatelea". Cât am putut să fur "am furat" şi de la Ciolan, şi de la Celibidache.

Ce faceţi în timpul liber? Ascultaţi muzică şi acasă sau preferaţi altceva?
Sigur că muzica a rămas şi ca "hobby" principala preocupare, dar mă interesează mult şi filozofia şi mai ales filozofia fenomenologică a lui Husserl. Îmi place un adept al lui Husserl, care este Heidegger. E adevărat că este o filozofie foarte dificilă, uneori citesc o pagină şi nu înţeleg nimic; o pun la o parte, dar o reiau în ziua următoare şi aşa cu greu încerc să intru în acest sistem care este foarte dificil.

E o preocupare mai veche sau de dată recentă?
Este o preocupare mai veche de-a mea. Îmi place când merg prin alte oraşe să vizitez muzeele, îmi place pictura. Ca artist, îmi place să cunosc toate aspectele vieţii, inclusiv istoria, îmi place foarte mult să citesc istorie.

Când ascultaţi acasă un disc, un CD, îl alegeţi după lucrare, compozitor sau după interpretare?
Şi arta interpretativă evoluează. Înainte, "Simfonia a V-a" de Beethoven, cu unul dintre cei mai mari dirjori, Arthur Nikisch, începea mai rar şi după aceea intra în tempo normal. Pentru că el considera că aşa bate destinul, mai rar. Şi eu în tinereţe am ascultat anumite lucrări care pe mine m-au convins, dar astăzi, reascultându-le, am mari rezerve.

Sunteţi cetăţean de onoare şi la Sibiu. Clujul şi-ar dori şi el să devină capitală culturală europeană. Ce şanse acordaţi acestui demers?
Cererea este motivată, dar mai sunt şi alţii care vor acelaşi lucru, este foarte greu să hotărăşti cine să fie viitoarea capitală culturală. Sibiul a câştigat şi prin faptul că este un centru muzical foarte vechi, cu o tradiţie extraordinară, unde au activat elevi de-ai lui Johann Sebastian Bach, acolo a cântat Liszt, Richard Strauss, deci exista o mare emulaţie. Când Mozart compunea o operă, imediat reprezentaţia următoare era la Sibiu. Sau Händel, când compunea un oratoriu, imediat se cânta şi la Sibiu. Exista un centru extraordinar. Era, într-adevăr, un oraş european, prin excelenţă.

În ce măsură are argumente Clujul?
Şi Clujul are. Este un oraş care are două opere, o filarmonică, două teatre, există o viaţă culturală extraordinară şi aici. Din punctul acesta de vedere cererea este justificată.

Cine merge la operă, din ceea ce constataţi, mai degrabă persoane în vârstă sau şi tineri?
În comparaţie cu străinătatea, în străinătate vedeţi sălile de concert şi de operă mai mult cu bătrâni. Pe când la noi, vedeţi mai mult tineri. Este un lucru extraordinar. Acest lucru mă bucură, pentru că vezi că există un interes din partea tineretului, atât la simfonic, cât şi la operă. În străinătate sunt numai bătrâni.

A dirijat 20 de ani la Cluj

Petre Sbârcea a fost prim-dirijor al Operei Naţionale Române din Cluj timp de aproape 20 de ani (1957-1976) şi fost director al instituţiei. Petre Sbârcea este considerat unul dintre cei mai importanţi dirijori români începând cu a doua jumătate a secolului XX, fiind unul din cei mai apreciaţi elevi ai lui Sergiu Celibidache, subliniază rectorul Academiei de Muzică Gheorghe Dima, Adrian Pop. Cariera lui Petre Sbârcea a cuprins numeroase spectacole de operă, dar şi concerte simfonice, în ţară şi în străinătate.