Luna mai – luna comemorării martirilor şi mărturisitorilor Bisericii Greco-Catolice

în mod cu totul special, luna mai este pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, un prilej de reculeasă aducere aminte a jertfei Episcopilor mărturisitori ai credinţei, care, în majoritate, au trecut la Domnul în această perioadă.

 

Preasfinţitul Vasile Aftenie, în momentul prigoanei era Episcop Auxiliar la Bucureşti. Deosebitele sale calităţi, uşurinţa cu care se apropia de oameni, i-a determinat pe uneltitorii distrugerii Bisericii Române Unite să-l creadă o pradă uşoară. însă răspunsul lui a fost hotărât: “Dragii mei fraţi, credinţa noastră nu e o cămaşă pe care s-o iei noaptea şi s-o dai jos dimineaţa. Nu pot nega ceea ce am propovăduit o viaţă întreagă”. Neacceptând compromisul, a trebuit să urmeze calea martiriului. A murit, torturat, la Ministerul de Interne, fără a fi judecat, la 10 mai 1950. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu-Catolic din Bucureşti; astăzi este foarte frecventat şi, periodic, trebuie completat pământul care se află pe mormânt, fiindcă lumea vine şi duce în pungi pământ de pe mormântul Preasfinţitului.

 

Preasfinţitul Alexandru Rusu a fost întâiul Episcop al celei mai noi Eparhii greco-catolice, cea a Maramureşului. Deşi se afla în “domiciliu obligatoriu”, departe de Ardeal, în urma Liturghiei ţinute în faţa bisericii Piariştilor din Cluj, în august 1956, a fost judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru instigaţie şi înaltă trădare. închis la penitenciarul din Gherla, s-a comportat şi acolo cu aceeaşi ierarhică demnitate, însă viaţa dură de temniţă i-a grăbit sfârşitul şi, îmbolnăvindu-se grav, la 9 mai 1963 a trecut la cele veşnice, nu înainte de a-i binecuvânta pe toţi cei din jurul lui, părtaşi ai aceloraşi suferinţe. A fost înmormântat în cimitirul deţinuţilor din Gherla, fără niciun serviciu religios.

 

înalt Preasfinţitul Cardinal Iuliu Hossu, Păstorul Eparhiei noastre de Cluj-Gherla, a condensat în viaţa sa, ca nimeni altul, momentele de triumf şi de durere ale neamului şi, deopotrivă, ale Bisericii sale. Pin el ne-a rămas pentru posteritate Cronica Răstignirii Bisericii Greco-Catolice, dar şi speranţa nezdruncinată în renaşterea ei, mai viguroasă, “din durerile marei încercări”. A trecut la Tatăl la 28 mai 1970, în Spitalul Colentina, fiind înmormântat – în mare grabă de către autorităţile comuniste – în Cimitirul Bellu-Catolic din Bucureşti. Este întâiul Cardinal al neamului românesc.

 

înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Alexandru Todea, cel de-al doilea Cardinal al românilor, a avut cinstea şi marea mângâiere de a conduce şi reorganiza Biserica ieşită din catacombele persecuţiei. După o lungă suferinţă pricinuită de anii grei de temniţă şi de privaţiuni, a trecut la Domnul la 22 mai 2002. Rămăşiţele sale pământeşti odihnesc acum în faţa frumosului iconostas din Catedrala mamă a Blajului.

 

Cu toţii au ştiut cui au crezut, pentru ce au suferit. Lupta lor s-a încheiat, misiunea noastră continuă, fiindcă “Biserica lui Inochentie nu poate pieri decât odată cu Neamul Românesc”.

 

Alexandru PINTELEI