Luna Preasfintei Inimi a lui Isus pentru noi, oamenii

Luna Preasfintei Inimi a lui Isus este luna începutului verii. Putem spune că în anul acesta vara a izbucnit parcă pe neaşteptate, făcându-ne să uităm de frigul iernii şi al primăverii şi conducându-ne dintr-odată în extrema cealaltă, a căldurilor toride.

Este luna vacanţelor pentru cei mici, a examenelor pentru cei mari şi pentru toţi aceia care au de trecut examenul fidelităţii faţă de angajamentele luate, fie că este vorba de oameni politici sau de cei chemaţi la slujirea sfintelor altare. Criza economică generată de criza morală îşi spune, parcă, cu mai multă putere cuvântul, sub ameninţarea reducerii drepturilor salariale şi a pensiilor.

 

Preoţii îşi îndreaptă cu speranţă şi încredere privirea spre mama bisericilor, Basilica San Pietro din Roma, unde a avut loc în această lună încheierea Anului Sfintei Preoţii. Pontiful Roman, în prezenţa a peste 20.000 de preoţi, celebrând Sfânta Liturghie, semnul unităţii şi catolicităţii Bisericii noastre, s-a rugat pentru toţi preoţii din lume. Preoţii concelebranţi au reînnoit promisiunile sacerdotale, au fost consfinţiţi Inimii Neprihănite a Preasfintei Fecioare Maria şi au fost îndemnaţi să urmeze exemplul Parohului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney. La Roma, sub umbra binecuvântată a Corifeului Apostolilor, Sfântul Petru, şi a Apostolului Neamurilor, Sfântul Pavel, preoţii au primit prin glasul Vicarului lui Hristos pe pământ o încurajare şi o întărire pentru a-şi desfăşura în continuare cu bucurie şi cu zel sfânt misiunea preoţească:

 

“Doamne, binecuvântează-ne şi binecuvântează-i pe toţi oamenii zilelor noastre, care sunt însetaţi şi în căutare. Doamne, noi îţi mulţumim pentru că Ţi-ai deschis inima pentru noi, pentru că prin moartea şi învierea Ta ai devenit izvor de viaţă. Fă să fim izvoare vii, însufleţite de izvorul Tău şi dă-ne să putem fi şi noi izvoare în măsură să dea acestui timp al nostru apa vieţii. îţi mulţumim pentru harul ministerului preoţesc”.

 

Luna Preasfintei Inimi a lui Isus ne aminteşte de Inima străpunsă de ascuţişul păcatelor noastre care se deschide şi devine izvor pentru noi toţi, izvorul Botezului şi al Euharistiei, care sunt, de fapt, sursa vitală a Bisericii. Isus însuşi este Noul Templu, iar Inima deschisă este izvorul din care curge un râu de viaţă nouă ce ni se comunică în Botez şi Euharistie, dând viaţă Trupului Său Mistic, Biserica.

 

Fie ca, având privirea aţintită asupra Inimii arzânde a lui Isus, prin mijlocirea Celei care a rămas mereu la umbra crucii, Preasfânta Fecioară Maria, şi a sfântului minunilor, Sfântul Anton, să putem împlini fiecare dintre noi misiunea rânduită în Biserică spre preamărirea Numelui lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor noastre şi a celor încredinţate nouă spre păstorire. Amin.

 

† Preasfinţia Sa Florentin CRIHĂLMEANU