Maria Vaida: Antonio Lobo Antunes sau despre venirea Inorogului Alb

Rectorul Ioan Aurel Pop a rostit în limba franceză cuvântul de întâmpinare şi deschidere a festivităţii, după ce corul intonase un frumos Gaudeamus şi Imnul nostru naţional. A urmat profesoara Ruxandra Cesereanu de la Facultatea de Litere, care a prezentat un impresionant Laudatio, relevând importanţa operei scriitorului portughez pentru universalitate, valoarea ei estetică de netăgăduit, talentul său de narator,arhitectura romanescă barocă, imaginaţia debordantă, memoria infailibilă, poliperspectivismul. Toate aceste trăsături fac din opera vastă a scriitorului lusitan un palimpsest sinestezic dedicat latinităţii, alterităţii, ecumenismului care anunţă venirea Inorogului Alb.

Medic de suflete (de profesie psihiatru), scriitorul aparţine stirpei marilor prozatori ai lumii: Cervantes, Balzac, Faulkner, Hemingway, Tolstoi etc. Prin opera sa epică scriitorul face o adevărată „biopsie" a societăţii lusitane pe care o prezintă în perioade istorice diferite. Scriitorul Antonio Labo Antunes mărturisea că „oamenii nu îţi văd sufletul, îţi văd cuvintele", iar el aduce în faţa lumii cuvântul ce exprimă adevărul, care zideşte; prin arhipersonajul său lectorul străbate metropola înstrăinată de mână cu eul narator, descoperitor de lumi. Părintele Ioan Chirilă, preşedintele Senatului UBB a dat citire motivaţiei în limba latină a acordării înaltei distincţii de Doctor Honoris Causa. Scriitorul a mulţumit, în limba franceză, evidenţiind încă o dată prin observaţii pertinente că ochiul al treilea este treaz şi vede faţa ascunsă a lumii, chiar şi pe străzile urbei noastre. În final, corul a intonat un înălţător imn creştin, iar eu, observator discret, vreau să spun, domnule Antunes Lobo că nu te-am văzut în Babylon, iar oracolul mi-a prezis că-i musai să iubesc o piatră.

Maria VAIDA