Mihai Chirilov: “TIFF se autoexportă în alte oraşe”
- Scris de Ziua de Cluj
- 16 Iul 2010, 00:20
- Cultură
- Ascultă știrea
Cum califici această ediţie a TIFF?
A fost cea mai ambiţioasă ediţie. Au fost cele mai multe filme, cele mai multe - româneşti. Cele autohtone nu s-au ridicat la nivelul celor de anul trecut, dar asta nu înseamnă că trebuie să sistăm Zilele Filmului Românesc, dacă nu avem un “4, 3, 2” sau un “California Dreamin’” pe an. Asta ne ajută să vedem unde suntem, ce mai avem de făcut. Am avut “Megatron”, care e un film premiat, am avut “Boogie”, am avut “Podul cu flori”, cel mai bun film românesc difuzat la această ediţie.
Practic, daţi în fiecare an un diagnostic filmului românesc.
Selecţia în materie este mai prietenoasă, mai tolerantă, pentru că festivalul îşi propune să încurajeze. încercăm să promovăm nu numai capodopere, ci şi ceea ce este peste medie. Au existat multe filme care au rămas pe dinafară şi cred că este spre binele nostru, al tuturor, inclusiv al regizorilor. Anul acesta am reuşit am aruncat mai multe gloanţe, pentru că au existat şi oportunităţi alternative de a proiecta film. E un fel de reuşită cu două tăişuri. Sunt convins că la anul vom inventa ceva nou, vom implica şi multiplexurile dacă sunt gata. Un plus pentru festivitatea de închidere, care a fost lipsită de presiunea directului.
Sunt voci care susţin că Gala a fost politizată prin prezenţa preşedintelui Băsescu, a SPP-iştilor la Teatru, controalele corporale.
Anul trecut a fost mai politizată, discursurile au fost mai politice, mai lemnoase. între Tăriceanu şi Băsescu, ultimul ştie să livreze un discurs care să fie prietenos. Şi a reuşit să pară complet insignifiant pe lângă Beligan când au fost împreună pe scenă. A fost o ceremonie curată, neflamboiantă.
O altă critică vehiculată e aceea că au abundat filmele violente. La Enigma a fost şi un mic scandal cu proprietarul, care a vrut să oprească proiecţia.
Zic şi eu ca Deneuve: am renunţat demult să iau în seamă cronicile proaste, nefavorabile. Dacă publicului nu i-ar fi plăcut să le vadă, sălile ar fi fost goale. Filmele care frizează radicalitatea tentează cel mai tare publicul. E eterna fascinaţie pentru faţa întunecată din noi pe care nu vrem niciodată să o recunoaştem. în fiecare an încercăm să prevenim oamenii asupra conţinutului unor filme, tocmai pentru a-i ţine deoparte de ele. Cât priveşte Enigma, e o chestie cel puţin bizară că o locaţie de cinema se revoltă împotriva festivalului. E un lucru sinucigaş pentru că nu ştie ce pierde.
De când există TIFF se marşează tare pe comparaţia Cluj - capitală. Nu vă gândiţi să exportaţi TIFF şi spre Bucureşti?
La fel ca toate festivalurile mari, TIFF se autoexportă în alte oraşe. La Cannes, după competiţie, o selecţie ajunge la Paris. Un festival nu înseamnă numai o seamă de proiecţii, ci o întreagă infrastructură, întâlniri cu presa, cu actorii, regizorii, petreceri care sunt prilejuri de socializare cinematografică. I-am văzut pe invitaţi vorbind până dimineaţă între ei sau cu oameni obişnuiţi. Festivalul ăsta înseamnă invitaţii, acreditări, spectacole de gală. Ce se întâmplă cu TIFF la Bucureşti este un fel de reluare informativă a filmelor. Şi la Sibiu festivalul continuă, dar tot cu titlul de selecţie informativă şi proiecţie a filmelor. E un fel de bonus. Festivalul, aşa cum a fost el gândit, rămâne aici.
E a doua oară când Trofeul Transilvania merge peste Ocean. Juriul are o predilecţie pentru exotismul din America Latină?
Anul trecut s-a spus că România e o ţară exotică şi de aia am primit Palme d’Or-ul. Ce primează sunt filmele bune, e drept că ele pot semnaliza o anumită direcţie. Şi anul viitor se va vorbi despre o nouă revoluţie sud-americană, care a început acum cinci-şase ani în Argentina. Juriul de la ediţia precedentă ar fi ales anul acesta complet diferit.
A fost o decizie unanimă în ceea ce priveşte marele premiu, mai multe decizii controversate, negociate, pentru celelalte premii. Asta propagă o diversitate. Multe filme de anul acesta au intrat în vizorul juriului şi nu s-au repetat situaţiile din anii trecuţi când un film lua mai multe premii. Fiecare premiu a mers către un film diferit, iar asta înseamnă că au existat mai multe filme bune.
