Mihai Şora: “Generaţia ’27 este cea mai creativă din istoria României”

Renumitul filosof, coleg de generaţie cu Emil Cioran şi Constantin Noica, a discutat cu ZIUA de CLUJ despre generaţia intelectualilor interbelici.

Elev al lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu si Mircea Eliade, Mihai Şora a plecat în 1939 în Franţa, unde a rămas până în ‘48. A publicat la editura Gallimard cartea sa de debut - Du dialogue intérieur - în care se afla, in nuce, întreaga sa filosofie ulterioară. Au urmat 31 de ani de tăcere, până când a apărut “Sarea pământului” (1978), urmată de “A fi, a face, a avea” (1985) şi “Eu & tu & el & ea sau despre dialogul generalizat (1990). “Clipa şi timpul” închide ciclul început în 1947. în 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional ”Serviciu Credincios” în grad de Mare Cruce.

 

Când aţi vizitat ultima oară Cluj? Vă leagă ceva de Cluj?

Nu am mai fost demult, dar am legături cu acest oraş, prieteni vechi. E cel mai mare centru cultural după Bucureşti, e adevărata capitală culturală a Transilvaniei. Poate că mai mult ca Iaşiul, unde este mai multă dezrădăcinare, mai puţină coagulare. Aici avem Clujul lui Zaciu, Papahagi, Sasu, avem Clujul lui Bartolomeu Anania, atâţia oameni, atâţia filosofi. De altfel, am venit nu doar pentru colocviul „Identitatea românească în contextul identităţii europene” de la UBB, ci şi pentru a lucra la opera lui Benjamin Fondane. Stau zece zile şi pe urmă merg la Bucureşti. După cum ştiţi, patru volume sunt în pregătire la editura clujeană Limes. Sunt găzduit de mitropolitul Bartolomeu Anania, pe care îl ştiu de o viaţă. Era amic cu Tudor Arghezi. De acolo îl ştiu.

 

Noi am scris de scandalul privind traducerea operei lui Fondane. Sunteţi în polemică cu criticul Mircea Martin de la editura Art, pentru copyright, aţi scris o lungă scrisoare deschisă lui Martin...

E totul o chestiune de orgolii, dar vor apărea aici, la Cluj, volumele cu opera lui Fondane. S-a rezolvat. Copyright-ul îl deţinem noi şi avem şi finanţare pentru aceste cărţi importante.

 

Aveţi 91 de ani şi arătaţi excepţional, cu o vitalitate de invidiat. Aveţi şi alte proiect editoriale?

Mă concentrez pe opera lui Benjamin Fondane,  pentru că este foarte importantă.

 

Sunteţi colegul de generaţie al marilor interbelici, Noica, Cioran, Eliade, Sebastian, Eugen Ionescu, Vulcănescu, Nae Ionescu, Ciorănescu. La 28 de ani aţi publicat la cea mai mare editură franceză, Gallimard, primul volum de filosofie din operă. Cum aţi reuşit, care e povestea acestei cărţi şi a exilului în care aţi stat zece ani?

In ianuarie 1939 am plecat la Paris cu o bursă a statului francez, în filosofie. Deja Cioran era acolo, şi Noica. Pe Eliade l-am cunoscut în ţară, la fel pe restul. A venit războiul şi a trebuit să mă refugiez mai la sud, în Vichy. Unii colegi ai mei francezi au revenit în ţară. Eu nu am vrut să revin şi am scris de la Vichy statului francez că doresc să rămân. Şi m-am pomenit cu prelungirea bursei până la final de război. Era ceva foarte rar ca un străin să vrea să rămână pe timp de război într-o ţară străină. Şi credeţi-mă, era război.

 

Dar ce aţi făcut, cum a decurs viaţa lui Mihai Şora la Vichy, un guvern francez care a colaborat cu naziştii? Şi cum era viaţa de zi cu zi, ce făceaţi?

Nu am avut probleme. Eu am citit enorm, de asta m-am şi dus. Citeam filosofie creştină, filosofie medievală, cărţi de etică, majoritatea din sfera religioasă.Nu erau probleme pe zona aceasta. M-am căsătorit în România înainte de bursă, am făcut doi copii în Franţa. Acum, de Sărbători mă duc la ei în Germania. O perioadă am fost refugiat de război şi la Grenoble. După 10 ani am revenit în ţară să îmi văd familia şi am rămas în ţară. 

 

Şi cartea...

Am publicat-o la 28 de ani. Am trimis manuscrisul la editură şi le-a plăcut. E o carte importantă pentru mine, vă daţi seama. Mă bucur că opera mea a fost acum reeditată la Humanitas şi că tinerii pot să ia contact cu ea, cu gândirea mea. 

 

Cum aţi caracteriza celebra generaţie ‘27?

Cea mai creativă din  istoria României. Spirite profunde, care ne-au schimbat cultural destinul. E foarte mult de vorbit, dar mă bucur că am fost contemporan cu ea. Dictaturile succesive au distrus însă moştenirea acestei generaţii, dar, cultural, mai avem de învăţat.

 

Dar au alunecat, aproape toţi, spre legionarism...

Eliade nu a fost legat de politic deloc, vă spun eu. Mergeam la seminariile lui, sâmbăta de la ora 18. Era puternic legat de cultură, de spiritualitate. Cioran  a admirat nazismul, dar nu a fost un legionar autentic. S-a şi dezis ulterior. Amănunte despre Dinu Noica nu ştiu în sensul ăsta. Nae Ionescu a fost abandonat de camarila regală, care a vrut prin el să anexeze Legiunea  şi din frustrare a ales calea Căpitanului. Pentru el nu existau culise ale politicii, pentru că ştia tot. A fost 15 ani comentatorul unic al politicii interbelice în presa vremii.

 

 

 

Mihai Şora despre:

 

Emil Cioran

Pâinea lui Dumnezeu. Jovial, deschis, iubitor de oameni. Inegal. Iubea enorm România.

 

Constantin Noica

Un mare gânditor, greu încercat în comunism. Operă serioasă, a  lăsat discipoli extraordinari.

 

Eugen Ionesco

Anxios, depresiv existenţial, dar foarte talentat. Un prieten adevărat.

 

Mircea Eliade

Pasionat de lectură. Foarte apropiat de studenţi. Deschis pentru orice fel de colaborare într-un proiect concret. Optimist şi vorbăreţ.

 

Nae Ionescu

Profesorul prin excelenţă. Ce spunea ne părea mereu ceva fundamental. Era fascinant. Greu de descris. Liderul generaţiei.