Naționalul clujean, despre Melania Ursu: "A fost un actor incomod prin atitudinea ei tumultoasă, prin exigenţele ei, proprii teatrului mare"

Mesajul integral al Teatrului Național din Cluj-Napoca:

Ne-a părăsit fulgerător la început de an actrița Melania Ursu. Absolventă a Institului de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, promoția 1961, clasa regizorului profesor Moni Ghelerter, Melania Ursu a făcut parte dintr-o generație de aur, fiind colegă cu marii artiști Marin Moraru și Gheorghe Dinică.

Cariera și viața ei de după absolvire, s-a confundat mai bine de o jumătate de veac, cu scena și viața Naționalului clujean, pe care a onorat-o cu nu mai puțin de optzeci de roluri. Talentul ei s-a făcut remarcat de la primele apariții.

E greu să evoci în particularităţile lui caracteristice un actor de talia Melaniei Ursu. Totuşi, definitoriu pentru ea au fost talentul și personalitatea. O personalitate teatrală vie, ardentă, cu multiple faţete. A fost hărăzită în aceiaşi măsură pentru tragedie, dramă şi comedie. A avut șansa marilor întâlniri.

A jucat sub îndrumarea unor regizori importanți ca Ion Olteanu, Alexa Visarion, Mihai Măniuțiu, Victor Ioan Frunză, dar în primul rând fastă i-a fost întâlnirea în anii formării cu regizorul Vlad Mugur, directorul de atunci al Naționalului. Memorabilă a rămas creația ei în Corifeea din "Ifigenia în Aulis". La ultima lor întâlnire pe scenă, în timpul repetițiilor la "Hamlet", spectacolul testament al regizorului, acesta din urmă evoca și îi cerea acea privire genială, acel firesc, plus de măreție, pe care numai actorii mari îl au și pe care el știa că Melania Ursu le deține.

Vigoarea înfăţişării sale, marea capacitate de emoţie, uşurinţa cu care impresiona, într-un cuvânt libertatea ei de expresie crea în fiecare reprezentaţie magia proprie spectacolului de teatru, ce trece pe nesimţite de pe scenă în sufletul spectatorului vrăjit. Era beneficiara aplauzelor la scenă deschisă, a succesului rapid, a personajelor de o consistență definitivă, dacă ar fi să ne amintim doar de cele cinci personaje interpretate în piesa Opinia publică.

Aşa era Melania Ursu: cutremurătoare în "Lady Macbeth", Corifeea în "Ifigenia în Aulis", Mama în "Săptămâna luminată" sau interpretând balade; înduioşătoare în Sonia din "Unchiul Vanea", plină de vervă şi umor în Catarina din "Îmblânzirea scorpiei", Filumena în "Divorţ italian", Zoia în "Gaiţele", sau în ultimul ei rol, Béraldine din "Bolnavul închipuit". A fost un actor complet.

S-a distins cu aceeași forță și în rolurile interpretate în filme: Doamna Chiajna în "Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu", regia Malvina Urșianu, Pelaghia Roșu în "Munți în flăcări", regia Mircea Moldovan, Vica în "Pădureanca" și "Flăcări pe comori", ambele în regia lui Nicolae Mărgineanu, Ana în "Iarba verde de acasă", regia Stere Gulea, Irina în "Mere roșii", regia Alexandru Tatos.

O altă latură a talentului ei s-a afirmat în cea de pedagog, motiv pentru care o scurtă perioadă a părăsit Clujul pentru Institutul de Teatru de la Târgu-Mureș. A revenit la Cluj și în anii '90 a făcut parte din primii profesori care au predate la reînființata Facultate de Teatru.

A fost un profesor exigent, în acelaşi timp dedicat şi atent pentru generaţii de actori, pe care i-a format la Cluj sau Târgu-Mureş şi pe care i-a urmărit şi încurajat şi după terminarea studiilor.

De-a lungul timpului, pe lângă aprecierea publicului, s-a bucurat de aprecierea criticilor și a fost distinsă cu numeroase premii: Premiul revistei Teatrul pentru rolurile din "Opinia publică", de Aurel Baranga și "Un vis în noaptea miezului de vară", de W. Shakespeare (1970); Premiul de interpretare feminină pentru rolul din "Pasărea Shakespeare", de D. R. Popescu la Festivalul de Artă Teatrală, Iași (1975); Premiul de interpretare feminină pentru rol secundar Doamna Chiajna în filmul "Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu" (1979); Premiul I de interpretare pentru rolul Ea din "Cerul înstelat deasupra noastră", de Ecaterina Oproiu, la Festivalul Național de Teatru "Cântarea României" (1985).

La Galele UNITER 2012, a primit cea mai înaltă recunoaștere a breslei actoricești: Premiul pentru întreaga activitate. A fost distinsă cu Medalia Meritul Cultural clasa I (1967); Ordinul Meritul Cultural clasa IV (1969), Ordinul Național Pentru Merit , în grad de Cavaler (2002).