De-a lungul anilor, ea a restaurat obiecte istorice din cele mai vechi timpuri, de la ţesături din secolul al V-lea, până la piese din vremuri mai apropiate. Mărturiseşte că de când lucrează la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) nu a ratat nici o expoziţie, mai ales că acestea nu se pot desfăşura fără restauratori.
Cătălina Vaida a absolvit Artele Plastice în 1974. După terminarea facultăţii, a aflat că la MNIT urmează să fie înfiinţat un laborator de restaurare. “Nu am ştiut dinainte că voi deveni restaurator textile. Am studiat la o şcoală de doi ani la Bucureşti ca să mă specializez în restaurare, am făcut şi un stagiu la Paris, iar din 1976 sunt la muzeu”, povesteşte Cătălina Vaida.
întrucât procesul de restaurare este foarte greu, sunt piese la care Cătălina Vaida a lucrat chiar şi timp de un an. “Cel mai mult am lucrat la o broderie de secolul al XVII-lea. A durat un an. în rest, restaurez cam patru piese pe an. Sunt, însă, şi obiecte la care nu lucrez mai mult de o săptămână”, explică restauratoarea.
Desfăşurarea restaurării unui obiect istoric presupune mai multe etape. în primul rând, se fac investigaţii cu chimişti, biologi şi fizicieni, după care se întocmeşte un dosar în care se specifică materialele din care e compusă piesa şi se propune un tratament. Apoi, se întruneşte o comisie şi se dezbate problema, înainte de a trece la restaurarea propriu-zisă.
Cătălina Vaida spune că se ataşează de toate piesele la care lucrează, dar nu are vreun obiect preferat. “Piesa pe care o restaurez e întotdeauna cea mai interesantă. Nu mă plictisesc niciodată, pentru că pot lucra în paralel la mai multe piese. Cel mai mult la meseria asta îmi place că niciodată nu sunt două piese la fel”, mărturiseşte ea.
Potrivit Cătălinei Vaida, munca de restaurator este una foarte migăloasă, care necesită multă răbdare şi ochi buni, dar şi muncă de documentare, lectură a unor articole de specialitate. Există, însă, şi dezavantaje, spune ea. Printre acestea, expunerea la substanţe toxice, la praf, care are bacterii şi spori. De asemenea, rare sunt momentale în care nu întâmpină dificultăţi, din cauza lipsei de substanţe şi materiale necesare muncii sale. Răsplata e, însă, deosebită. Nu cea financiară, ci mai degrabă cea sentimentală.
