“Odessa în flăcări” - o întâlnire cu propaganda

Centru arhitectonic aflat în administraţia fundaţiei Transylvania Trust şi şcoală de restauratori, ruinele castelului de la Bonţida au căpătat suflet, după ce pasionaţii de film s-au înghesuit să urmărească o variantă recondiţionată a coproducţiei italiano-române, semnată de regizorul Carmine Gallone şi dispărută până în 2004, când a fost redescoperită în arhiva studiourilor Cinecittà. "Odessa în flăcări" este, fără îndoială, un film de propagandă, anul lansării sale celebrând, pentru români şi aliaţii lor (italieni fascişti şi nazişti la acea dată - n. red.), reanexarea Basarabiei şi Bucovinei la Româ-nia. Acţiunea filmului are loc în trei oraşe principale, aflate pe linia frontului de Est în al Doilea Război Mondial, Bucureşti-Chişinău-Odessa, şi frizează toate clişeele instituţiei propagandei la acea oră: credinţa, tradiţia, onoarea, patriotismul se opun ateismului, vandalismului, laşităţii şi internaţiona-lismului bolşevic. Maria Teodorescu (soprana Maria Cebotari) se află în centrul dramei, după ce este despărţită de copilul ei şi de soţ, în urma invaziei sovietice la Chişinău în 1940. În răspăr, imaginile de ansamblu spectaculoase arată bejania românilor în costume naţionale, fugind din calea "febrei roşii" care distruge totul. Ca să îşi recupereze dreptul de a-şi revedea odrasla închisă într-un lagăr la Odessa, Maria este de acord să lucreze pentru forţele de ocupaţie, cântându-le soldaţilor bolşevici ca să-i îmbărbăteze.

Colaborarea pe linia politicii Axei a adus acestui film un premiu la Bienala de la Veneţia în 1942; în acelaşi an, Premiul pentru cel mai bun film străin, Cupa Mussolini, revenea Germaniei naziste. Ulterior, ediţiile din 1940-1942 ale Festivalului de Film de la Veneţia nu au mai fost luate în considerare din pricina atribuirii puternic ideologizate a premiilor. Ca experienţă, vizionarea acestui film cu o biografie dureroasă dacă stăm să ne amintim şi faptul că în România comunistă a figurat pe lista peliculelor interzise, a meritat periplul pe domeniul Bánffy. În ciuda tăieturilor (datorate recondiţionării, cenzurii?) care au dat senzaţia de incoerenţă, dublată de inadvertenţe istorice, "Odessa în flăcări" este un film bine balansat, cu o viziune regizorală monumentală, care îi impresionează pe cineaşti prin realizare, iar pe cinefili, prin contextualizare.