Părintele Profesor Ioan Vasile Botiza, Prelat Papal, a înviat pentru Cer

Cu durere, dar consolaţi în credinţă, speranţă şi iubire, preoţii şi credincioşii greco-catolici clujeni, şi nu numai, şi-au luat rămas bun de la Părintele Profesor IOAN VASILE BOTIZA, suflet din sufletul Bisericii Greco-Catolice, care a părăsit această lume trecătoare în ziua de luni, 5 aprilie a.c.

 Mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste, teolog erudit, preot şi profesor de teologie în clandestinitate, iar ulterior, din 1990, membru în corpul didactic al Institutului Teologic “Sfântul Ioan Evanghelistul”, Părintele Botiza a fost o flacără vie a rezistenţei greco-catolice, şi apoi, asemenea Sfântului Petru, a devenit o piatră la temelia Bisericii Greco-Catolice reînviată după 1989, participând activ la procesul ei de reconstrucţie.

 

Ca recunoaştere a meritelor sale, “pentru dăruirea, competenţa şi perseverenţa cu care a slujit cauza Bisericii lui Hristos”, în anul 2003, Papa Ioan Paul al II-lea i-a acordat titlul de Prelat Papal. Miercuri, 7 aprilie a.c., trupul neînsufleţit al Părintelui a fost depus în capela Seminarului Teologic, unde a fost vizitat de toţi cei care au dorit să-şi ia un ultim rămas bun şi să facă o rugăciune. în capelă s-au aflat în permanenţă preoţi ce au vegheat la căpătâiul celui care, cu pricepere şi iubire frăţească, i-a îndrumat pe drumul preoţiei, fiindu-le profesor sau părinte spiritual.

 

Părintele Ioan Vasile Botiza a fost înconjurat cu rugăciune în Catedrala “Schimbarea la Faţă” şi apoi însoţit pe ultimul drum de Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla, Mons. Mihai Todea, Vicar General, părinţii consilieri eparhiali, preoţi din întreaga eparhie, precum şi profesori şi studenţi ai Seminarului Teologic “Sfântul Ioan Evanghelistul”. De asemenea, au fost prezenţi un număr impresionant de credincioşi care l-au cunoscut şi au fost luminaţi, pe calea credinţei, de învăţăturile sale.

 

înmormântarea a avut loc joi, 8 aprilie a.c., când trupul Părintelui a fost depus în Catedrala “Schimbarea la Faţă”, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie şi apoi Prohodul, conform prescrierilor specifice pentru Săptămâna Luminată. După celebrările din Catedrală, a urmat depunerea în mormânt, în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.

 

Tradiţia spune că aceia care sunt chemaţi la Domnul în timpul Săptămânii Luminate, printr-un har special, se vor înălţa direct spre cer. Aşa cum porţile iconostasului din fiecare biserică rămân deschise în timpul Săptămânii Luminate, prin învierea lui Hristos şi cerurile au fost deschise sufletelor care se înalţă din această viaţă. Dumnezeu să-l odihnească în pace cu sfinţii şi cu drepţii! (Biroul de Presă)

 

Un Apostol neobosit al Bisericii Greco-Catolice

 

 Părintele Ioan Vasile Botiza s-a născut la Dej, în 16 octombrie 1926. încă din tinereţe a simţit chemarea pentru slujirea Domnului, ca fiu al Bisericii Greco-Catolice, drept scop unic al existenţei sale. A răspuns cu dăruire acestei chemări, prin modul în care şi-a trăit întreaga viaţă, valorificând din plin şi cu abnegaţie darurile cu care a fost înzestrat.

 

După absolvirea Liceului “George Bariţiu” din Cluj, în anul 1946, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din acelaşi oraş, până la desfiinţarea ei abuzivă de către regimul comunist, în anul 1948, odată cu scoaterea în ilegalitate a Bisericii Greco-Catolice. Până în 1955 a fost arestat de mai multe ori şi condamnat pentru convingerile sale religioase, executând peste doi ani de închisoare şi muncă forţată în diverse penitenciare şi la construcţia canalului Dunăre - Marea Neagră.

 

în anul 1955 s-a căsătorit cu profesoara Maria Balmoş. Bunul Dumnezeu a binecuvântat căsătoria lor cu trei copii, Maria Ligia, Ioan Sebastian şi Lucian Augustin, care le-au dăruit opt nepoţi. A absolvit cursurile Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, în anul 1972, şi a profesat ca inginer mecanic apreciat, la I.C.P.I.A.F Cluj-Napoca, până la pensionare, în anul 1986.

 

în paralel cu studiile inginereşti, şi-a continuat în clandestinitate şi studiile teologice, fiind hirotonit preot în anul 1972. Din acel moment a servit ca preot clandestin în diverse puncte liturgice din oraş, fiind îndrumător spiritual pentru mulţi credincioşi rămaşi fideli Bisericii Greco-Catolice. A desfăşurat şi o intensă activitate didactică în clandestinitate, împreună cu colectivul de preoţi-profesori din eparhie. Astfel, a contribuit la formarea unei întregi generaţii de noi preoţi, apţi să continue munca pastorală a generaţiei sale.

 

După 1990 a făcut parte din corpul didactic al Institutului Teologic “Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. în calitate de preot conferenţiar a îndrumat în studiul Sfintei Scripturi şi al liturgicii mai multe promoţii de studenţi, azi preoţi ai eparhiei noastre. Lor le-a dedicat şi lucrările “Introducere în studiul Sfintei Scripturi” şi “Elemente de liturgică creştină orientală”.

 

Pentru a face accesibil mesajul divin credinciosului modern, a fost preocupat continuu de actualizarea limbajului scrierilor sfinte. Rodul preocupării sale se regăseşte în remarcabila traducere a psalmilor, “Cartea Psalmilor sau Psaltirea”, în una din variantele textului actualizat al Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur, avută în vedere în cadrul reformei liturgice în Biserica noastră, cât şi în îngrijirea reeditării unei traduceri moderne a Noului Testament.

 

A desfăşurat şi o prodigioasă activitate pastoral-publicistică prin articole pe diverse teme în revistele “Viaţa Creştină” şi “Deşteptarea Credinţei”. A servit ca preot şi îndrumător spiritual până în ultimii ani, când sănătatea l-a obligat să se retragă.

Drept confirmare a jertfei şi dăruirii cu care a servit Biserica Greco-Catolică, în anul 2003, Papa Ioan Paul al II-lea, de sfântă memorie, i-a conferit titlul onorific de Prelat Papal.

 

Bunul Dumnezeu, pe care L-a iubit atât de mult încât I-a consacrat întreaga viaţă, l-a înviat la viaţă veşnică în a doua zi a Sărbătorii învierii Domnului nostru Isus Hristos.