Povestea unui copil din echipã nominalizat la UNITER

 Visky Andras, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi ai momentului, a fãcut detenţie politicã de la frageda vârstã de un an. Dramaturgul spectacolului “Trei surori” nominalizat la UNITER în acest an, Visky Andras, a fost declarat “duşman al poporului” la vârsta de un an şi deportat în lagãrul din Bãrãgan de cãtre comunişti.

 

Visky Andras este cunoscut mai ales pentru piesele ce readuc memoria Gulagului românesc cu toatã decenţa şi seninãtatea de care este capabil un fost “condamnat”. Declarat “duşman al poporului” şi deportat cu alţi şase fraţi şi mama în satul-lagãr Lãteşti, Visky îşi aminteşte încã limpede drama preotesei cu şapte copii. Povestea familiei Visky a început în 1958, dupã ce tatãl, preot reformat, intelectual maghiar format în şcolile austrice, a fost condamnat la 22 de ani de închisoare la Gherla.

 

“Prima amintire pe care o am, deşi aveam mai puţin de doi ani, este cã ajunsesem în Bãrãgan, ploua foarte tare în baraca în care urma sã locuim, iar mama a încercat sã ne ascundã sub o masã, uitatã de foştii locatari, ca sã nu ne udãm. Vãzând cã nu foloseşte la nimic ideea ei, ne-a fãcut atunci prima baie în aer liber dupã un drum lung”, rememoreazã scriitorul cu un ton lipsit de orice gust amar. Copilãria dramaturgului, actualmente profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul UBB, este influenţatã de mari figuri ale intelectualitãţii româneşti deportate în câmpia Bãrãganului. Nicolae Balotã, Paul Goma, Aurel Pãuna, Adrian Marino sau chiar Maria Antonescu, soţia Mareşalului, sunt doar câteva dintre personajele care au populat lumea lui Visky, unul dintre cei mai tineri deţinuţi politici care au existat în Gulagul românesc.

 

“Poate cã şi acum vãd totul prin ochii unui copil”, susţine clujeanul în timp ce îşi aminteşte de hrana cea de toate zilele din Bãrãgan, fierturile de lucernã, napi sau porumbul fiert furat de fraţii mai mari de la fermele din apropierea satului. “îmi aduc aminte de Nicolae Balotã, care ne lua deseori la plimbare pentru a o mai scãpa pe mama de griji sau de discuţiile cu Paul Goma”, continuã incursiunea în memorie “copilul” Andras. într-o lume a barãcilor, elita româneascã încerca sã pãstreze amintirea vieţii dinainte prin discuţii, lecturi sau eleganţã. “Maria Antonescu purta întotdeauna pãlãrii cu voal”, evocã Visky. Despre detenţie, el spune cã a fost învãţat sã nu aibã sentimente revanşarde, dar cã se simte obligat sã ducã “memoria” mai departe, motiv pentru care a ales  ca formã de exprimare actul estetic.

 

“Trei surori” la UNITER

 

1. Tünde Skovrán, nominalizatã pentru cea mai bunã actriţã în rol secundar;

2. cel mai bun actor în rol secundar;

3. Imola Kézdi, cea mai bunã actriţã în rol principal;

4. Zsolt Bogdán, pentru cel mai bun actor în rol principal;

5. Andrei Both, la categoria cea mai bunã scenografie;

6. Gábor Tompa, nominalizat pentru regia spectacolului

7. “Trei surori”, categoria cel mai bun spectacol.