Premieră: Istoria Transilvaniei, scrisă de reprezentanţii celor patru etnii

Ultimul volum, în engleză, din prima lucrare cu genericul "Istoria Transilvaniei" scrisă de istorici români, maghiari, germani şi evrei din acestă provincie a fost publicat recent de Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca. Coordonată de academicianul Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler şi András Magyari şi începută în jurul anului 2000, "Istoria Transilvaniei" cuprinde trei volume, disponibile în română şi engleză, totalizează 1.600 de pagini, oferă mai multe noutăţi şi corectează câteva dintre ideile preconcepute vizavi de istoria acestei zone.

"Această nouă istorie a Transilvaniei se deosebeşte de toate celelalte cel puţin prin faptul că este prima scrisă de istorici români, unguri, germani, evrei din această provincie, reuniţi de bună voie, cu intenţia de a reda cât mai corect posibil trecutul. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o abordare unilaterală sau monoetnică şi nici despre o «comandă socială», venită de undeva de sus, prin intervenţia factorului politic", a precizat pentru ZIUA de CLUJ academicianul Ioan-Aurel Pop, directorul Centrului de Studii Transilvane. Instituţia ştiinţifică clujeană, care aniversează anul acesta 20 de ani de la reînfiinţare, a publicat recent şi cel de-al treilea volum în engleză din seria "Istoria Transilvaniei", carte de istorie generală ce şi-a propus să ofere o viziune mai imparţială asupra istoriei acestei zone.

Editarea lucrării a început în jurul anului 2000, iar până în 2010 au fost publicate treptat toate cele trei volume în română şi cele trei în engleză care o alcătuiesc. "Este o carte masivă, în trei volume, de circa 1.600 de pagini, cu hărţi şi ilustraţii, cu indice, cu o bogată bibliografie tematică. Cartea se adresează în primul rând specialiştilor, dar este scrisă într-un limbaj adecvat înţelegerii publicului larg. Lucrarea nu vrea să rămână literă moartă, fiindcă autorii săi au voit să reînvie o lume, cu mijloacele specifice istoriei şi istoricului", a explicat Pop, care a coordonat lucrarea alături de colegii săi de breaslă, dar fiecare de altă etnie, Thomas Nägler şi András Magyari. Perioada cercetată porneşte "din cele mai vechi timpuri" şi ajunge până la finalul Primului Război Mondial, mai exact până la Unirea Transilvaniei cu România.

Cartea corectează câteva dintre ideile "preconcepute" despre Transilvania: aşa-numita "tăcere a izvoarelor" de pe parcursul "mileniului întunecat" (circa 300 - 1300), apariţia târzie în documente scrise a românilor, stăpânirea maghiară, "de o mie de ani", sau pretinsa desfiinţare a autonomiei Transilvaniei de către Regatul României, după unirea din 1918. "Se vede din paginile lucrării că sunt surse destul de multe şi de importante din secolele IV-XIII, că românii sunt menţionaţi în scris, deopotrivă la nord şi la sud de Dunăre, încă din momentul formării lor ca popor în secolele IX-X - nu aveau cum să fie pomeniţi când încă nu existau - că stăpânirea maghiară a durat de la cucerire până la destrămarea Regatului Ungar (circa 1200 - 1541 - n. red.), fiind reluată abia în epoca dualistă, pentru o jumătate de secol (1867-1918 - n. red.), că autonomia istorică a Transilvaniei a fost complet desfiinţată în 1867 de către autorităţile ungare, în cadrul regimului dualist austro-ungar", a mai arătat Ioan-Aurel Pop.

Conform acestuia, lucrarea a încercat să lămurească în măsura posibilităţilor, controversele sau punctele sensibile ale istoriei Transilvaniei, care rămân actuale, între care evoluţia regiunii după retragerea stăpânirii romane (de la sfârşitul secolului al III-lea, d. Hr.), formarea nucleelor politice-statale medievale, cucerirea ţării de către Regatul Ungariei (secolele XI-XIII), statutul românilor ca grup etnic, lupta de emancipare politico-naţională, destrămarea Austro-Ungariei, unirea Transilvaniei cu România.

Regiune istorică unică în Europa

La nivel european, Transilvania reprezintă "singura regiune istorică" unde "pot fi văzute la un loc cupolele bisericilor bizantine, alături de turnurile lăcaşurilor de cult gotice care străpung cerul, arcurile romanice la câteva sute de metri de palate renascentiste sau biserici brâncoveneşti alături de altele baroce, precum se află numai la Viena", conform lui Ioan-Aurel Pop. "De asemenea, sunt oraşe transilvane unde un centru de episcopie ortodoxă este plasat la mică distanţă de o episcopie romano-catolică, de una greco-catolică, ori de una calvină, de alta luterană sau unitariană, în care o sinagogă se învecinează cu o biserică etc. Toate sunt mărturii ale convieţuirii, ale vieţii duse împreună, despărţite uneori de conflicte declanşate de cei puternici şi din nou reunite de viaţa celor mărunţi, care formează esenţa societăţii", a explicat academicianul.