Priveşte, citeşte!: Care-i faza cu cititul?
- Scris de Dora Mircea Radu
- 23 Ian 2011, 21:45
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Actul lecturii şi antologia de texte pe marginea acestui subiect vor fi dezbătute astăzi, la librăria clujeană Book Corner.
Seria dezbaterilor “Care-i faza cu...?” va fi lansată azi, de la ora 17:00, la librăria Book Corner, de pe strada Eroilor.
“La prima întâlnire din seria dezbaterilor incomode dăm glas întrebării care pluteşte pe buzele tuturor: Care-i faza cu cititul? Răspunsul vine, firesc, dintr-o carte cu foarte mulţi autori - antologia «Care-i faza cu cititul?», prezentată de Ioana Both şi publicată de Editura Art, şi se completează cu o dezbatere a tinerilor cititori de la Revista Echinox şi Cercul de lectură al Colegiului Naţional George Coşbuc, precizează organizatorii dezbaterii.
“Încercând să le deschidă pofta de literatură cititorilor între 10 şi 14 ani, «Care-i faza cu cititul?» aduce laolaltă 25 de texte prin care mari scriitori români ai momentului îşi povestesc primele pasiuni pentru cărţi. Datorită acestor întâlniri esenţiale cu scriitorii care le-au marcat copilăria, mulţi dintre cei care au acceptat invitaţia la această antologie sunt astăzi, la rândul lor, scriitori.
Semnează: Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groşan, Dan Lungu, Robert Şerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neagu Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruşti”, enumeră editorii cărţii. “Vei întâlni istorisiri de tot felul, scrise de oameni, la rândul lor, foarte diferiţi: unii mai tineri, alţii mai vârstnici, unii mai visători, alţii mai cu picioarele pe pământ, unii mai serioşi, alţii mai poznaşi, unii mai veseli, alţii mai melancolici, unii mai sfătoşi, alţii mai scumpi la vorbă, unii mai blânzi, alţii mai aspri şi câte şi mai câte” - Liviu Papadima, coordonatorul antologiei. Volumul “Care-i faza cu cititul?” poate fi achiziţionat la Librăria Book Corner şi costă 34,9 lei.
Confesiunile lui Djuvara şi Groşan
ZIUA DE CLUJ redă fragmente din antologia “Care-i faza cu cititul?”, în care 25 de scriitori vorbesc despre prima lor întâlnire cu actul lecturii.
“Povestea unei cărţi, de-a lungul unei vieţi”
Neagu Djuvara
“În acea toamnă 1925, am cumpărat de la mica librărie-papetărie de pe bulevardul Ghica, chiar în faţa drumului pe unde coboram de acasă, de pe dealul Furnica, volumul Mihai Eminescu - Poezii, cu introducere şi notiţe de G. Adamescu, membru corespondent al Academiei Române, Editura Cartea Românească, Bucureşti.
Cartea e destul de subţire, 200 de pagini, însă pe hârtie grosolană, copertă gălbuie, cu margine de culoare portocalie. Eu am crezut, ceva vreme, că aceasta era opera completă a lui Eminescu! Mi-a fost carte de căpătâi vreme de zeci de ani, citită de nenumărate ori din scoarţă-n scoarţă; patru poezii le-am învăţat pe de rost - Luceafărul, Făt-Frumos din tei, Mai am un singur dor şi Scrisoarea III, pe primele două ţinându-le minte fără greş până azi. Când am plecat să studiez în Franţa, la 12 ani, întâi la liceul naţional de la Nisa, mai târziu la Paris, cartea a fost, bineînţeles, una dintre puţinele cărţi româneşti pe care le-am luat cu mine”
“Cartea copilăriei mele”
Ioan Groşan
“M-am născut în nordul ţării, în Maramureş, în comuna Satulung, aşezată în lunca râului Someş, la poalele Munţilor Gutâi. Locuiam împreună cu tata şi mama în două camere din Primăria comunei. Tata era funcţionar acolo, iar mama, bibliotecară. Biblioteca satului era într-o cameră lipită de sufrageria noastră, de care o despărţea o uşă niciodată încuiată. Aşa că mare parte din copilărie mi-am petrecut-o printre cărţi. Biblioteca, parcul mare cu copaci imenşi, cu trunchiuri albe, despre care mai târziu am învăţat că se numesc platani, şi castelul aflat vizavi de primărie, castel care aparţinuse unui nobil maghiar, au fost spaţiile mele preferate de joacă. Î
nvăţasem să citesc înainte de a merge la şcoală. Intram în camera înţesată cu cărţi până-n tavan şi citeam la întâmplare tot ce-mi cădea în mână. După un timp, am observat că volumele care-mi plac cel mai mult fac parte dintr-o colecţie numită «Cutezătorii». Erau cărţi de aventuri şi, citindu-le, visam ore întregi la nemaipomenite întâmplări, urmăriri, lupte, răzbunări pe care le trăiau eroii din acele pagini. Noi, copiii, n-aveam parte de multe aventuri în sat. (...) Nu văzusem niciodată marea decât în poze. Şi într-o iarnă, în biblioteca friguroasă din primărie, am dat peste o carte intitulată Toate pânzele sus!, de Radu Tudoran. Am deschis-o şi n-am mai lăsat-o din mână. Ce aventuri! Ce locuri minunate! Ce eroi adevăraţi! Neobositul aventurier Anton Lupan, misteriosul Pierre Vaillant, simpaticul bucătar Ismail, Ieremia, omul care nimerea cu puşca orice, cârmaciul Gherasim, piraţi, corabia Speranţa, îndepărtata Ţară de Foc etc. - toţi şi toate intrau în forţă în mintea şi-n inima mea”.
“La prima întâlnire din seria dezbaterilor incomode dăm glas întrebării care pluteşte pe buzele tuturor: Care-i faza cu cititul? Răspunsul vine, firesc, dintr-o carte cu foarte mulţi autori - antologia «Care-i faza cu cititul?», prezentată de Ioana Both şi publicată de Editura Art, şi se completează cu o dezbatere a tinerilor cititori de la Revista Echinox şi Cercul de lectură al Colegiului Naţional George Coşbuc, precizează organizatorii dezbaterii.
“Încercând să le deschidă pofta de literatură cititorilor între 10 şi 14 ani, «Care-i faza cu cititul?» aduce laolaltă 25 de texte prin care mari scriitori români ai momentului îşi povestesc primele pasiuni pentru cărţi. Datorită acestor întâlniri esenţiale cu scriitorii care le-au marcat copilăria, mulţi dintre cei care au acceptat invitaţia la această antologie sunt astăzi, la rândul lor, scriitori.
Semnează: Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groşan, Dan Lungu, Robert Şerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neagu Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruşti”, enumeră editorii cărţii. “Vei întâlni istorisiri de tot felul, scrise de oameni, la rândul lor, foarte diferiţi: unii mai tineri, alţii mai vârstnici, unii mai visători, alţii mai cu picioarele pe pământ, unii mai serioşi, alţii mai poznaşi, unii mai veseli, alţii mai melancolici, unii mai sfătoşi, alţii mai scumpi la vorbă, unii mai blânzi, alţii mai aspri şi câte şi mai câte” - Liviu Papadima, coordonatorul antologiei. Volumul “Care-i faza cu cititul?” poate fi achiziţionat la Librăria Book Corner şi costă 34,9 lei.
Confesiunile lui Djuvara şi Groşan
ZIUA DE CLUJ redă fragmente din antologia “Care-i faza cu cititul?”, în care 25 de scriitori vorbesc despre prima lor întâlnire cu actul lecturii.
“Povestea unei cărţi, de-a lungul unei vieţi”
Neagu Djuvara
“În acea toamnă 1925, am cumpărat de la mica librărie-papetărie de pe bulevardul Ghica, chiar în faţa drumului pe unde coboram de acasă, de pe dealul Furnica, volumul Mihai Eminescu - Poezii, cu introducere şi notiţe de G. Adamescu, membru corespondent al Academiei Române, Editura Cartea Românească, Bucureşti.
Cartea e destul de subţire, 200 de pagini, însă pe hârtie grosolană, copertă gălbuie, cu margine de culoare portocalie. Eu am crezut, ceva vreme, că aceasta era opera completă a lui Eminescu! Mi-a fost carte de căpătâi vreme de zeci de ani, citită de nenumărate ori din scoarţă-n scoarţă; patru poezii le-am învăţat pe de rost - Luceafărul, Făt-Frumos din tei, Mai am un singur dor şi Scrisoarea III, pe primele două ţinându-le minte fără greş până azi. Când am plecat să studiez în Franţa, la 12 ani, întâi la liceul naţional de la Nisa, mai târziu la Paris, cartea a fost, bineînţeles, una dintre puţinele cărţi româneşti pe care le-am luat cu mine”
“Cartea copilăriei mele”
Ioan Groşan
“M-am născut în nordul ţării, în Maramureş, în comuna Satulung, aşezată în lunca râului Someş, la poalele Munţilor Gutâi. Locuiam împreună cu tata şi mama în două camere din Primăria comunei. Tata era funcţionar acolo, iar mama, bibliotecară. Biblioteca satului era într-o cameră lipită de sufrageria noastră, de care o despărţea o uşă niciodată încuiată. Aşa că mare parte din copilărie mi-am petrecut-o printre cărţi. Biblioteca, parcul mare cu copaci imenşi, cu trunchiuri albe, despre care mai târziu am învăţat că se numesc platani, şi castelul aflat vizavi de primărie, castel care aparţinuse unui nobil maghiar, au fost spaţiile mele preferate de joacă. Î
nvăţasem să citesc înainte de a merge la şcoală. Intram în camera înţesată cu cărţi până-n tavan şi citeam la întâmplare tot ce-mi cădea în mână. După un timp, am observat că volumele care-mi plac cel mai mult fac parte dintr-o colecţie numită «Cutezătorii». Erau cărţi de aventuri şi, citindu-le, visam ore întregi la nemaipomenite întâmplări, urmăriri, lupte, răzbunări pe care le trăiau eroii din acele pagini. Noi, copiii, n-aveam parte de multe aventuri în sat. (...) Nu văzusem niciodată marea decât în poze. Şi într-o iarnă, în biblioteca friguroasă din primărie, am dat peste o carte intitulată Toate pânzele sus!, de Radu Tudoran. Am deschis-o şi n-am mai lăsat-o din mână. Ce aventuri! Ce locuri minunate! Ce eroi adevăraţi! Neobositul aventurier Anton Lupan, misteriosul Pierre Vaillant, simpaticul bucătar Ismail, Ieremia, omul care nimerea cu puşca orice, cârmaciul Gherasim, piraţi, corabia Speranţa, îndepărtata Ţară de Foc etc. - toţi şi toate intrau în forţă în mintea şi-n inima mea”.
DISTRIBUIE
Comenteaza
