Membru al juriului TIFF, producătorul din Statele Unite ale Americii Michael Fitzgerald a dezvăluit deja că pregăteşte un proiect de anvergură cu regizorul Nae Caranfil (foto).
“îmi place mult ceea ce face Nae Caranfil. Vorbim deja despre un proiect împreună în următorii ani”, a spus Fitzgerald. Pentru a evidenţia lipsa banilor în cinematografie, producătorul a declarat că “merită să priveşti filmele româneşti după ce altcineva a investit în ele. în general, primesc bani cei care nu merită”, a spus producătorul. în ceea ce priveşte colaborarea cu regizorii din România, acesta s-a arătat rezervat şi a conturat un viitor sumbru al vieţii în State.
“Am cunoscut regizori foarte buni, care au venit în America şi s-au pierdut ca valoare. Nu pot să-i jignesc şi să-i chem acolo. Sunt prea inteligenţi să plece din ţară. E mai bine pentru ei să rămână în lumea în care chiar au ceva de spus”, a explicat Fitzgerald.
Producătorul american a absolvit Universitatea Harvard şi în prezent se află în pre-producţie cu filmul “Waiting for the Barbarians”, ecranizare a romanului lui J.M. Coetzee, câştigător al premiului Nobel, ce va fi filmat începând cu 2009 în Asia.
Invitaţie la film românesc
Greu de spus în acest moment ce filme româneşti vor stârni la festival o isterie comparabilă cu cea de anul trecut, cînd au fost arătate “California Dreamin’” şi “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”.
în primul rând, cel mai nou film, al treilea, al lui Radu Muntean, “Boogie”, cu Dragoş Bucur în rolul titular, Anamaria Marinca într-unul secundar şi cu amara revelaţie că viaţa la 30 de ani nu mai e la fel cu cea de la 20 de ani. Un film de generaţie, de stare, impecabil scris (de regizor, Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu) şi filmat de operatorul Tudor Lucaciu în lungi şi impresionante planuri secvenţă.
“Nunta mută” este debutul în regie de film al actorului Horaţiu Mălăele. Deasupra poveştii – în anii ’50, o nuntă pestriţă continuă pe muţeşte odată ce se declară doliu naţional după moartea lui Stalin – pluteşte un aer de Kusturica, comedia alunecă înspre tragedie, iar distribuţia este un soi de who’s who al filmului românesc de ieri şi de azi (de la Luminiţa Gheorghiu, Şerban Pavlu şi Victor Rebengiuc la Dan Condurache, Catrinel Dumitrescu şi Tamara Buciuceanu).
“Podul de flori” e, probabil, cel mai bun documentar din cariera lui Thomas Ciulei şi funcţionează aproape ca o operă de ficţiune. Regizorul şi-a petrecut timpul în compania familiei pe care a filmat-o de-a lungul mai multor luni (în Republica Moldova, un tată îşi creşte cei trei copii singur, după ce mama lor a plecat în Italia, la muncă), dar prezenţa lui rămâne foarte discretă, iar rezultatul e de-o simplitate acaparantă şi extrem de emoţionant.
Sunt doar câteva dintre lungmetrajele care se vor vedea la Zilele Filmului Românesc, laolaltă cu trei grupaje de scurtmetraje şi un pachet de documentare, dar nu voi încheia fără să recomand cea mai surprinzătoare înscriere în preselecţia TIFF-ului din acest an: “Elevator”, un film de debut regizat în regim de gherilă de George Dorobanţu, cu bani puţini, două personaje şi o idee pe muchia experimentului. Doi tineri rămîn blocaţi într-un lift dintr-o fabrică pustie.
Fără apă, fără mâncare, fără semnal la telefonul mobil şi, pe măsură ce zilele trec, fără prea mari speranţe de a ieşi de-acolo. Premisa e incitantă, iar filmul reuşeşte să te ţină în priză preţ de 85 de minute, trecându-şi personajele prin episoade crude şi prin toate stările posibile şi imposibile pînă la finalul la care nici nu-ţi vine să crezi că eşti martor.
