Reproş pentru mama şi nebunii balcanice

Producţia românească “Felicia, înainte de toate” şi filmul sârbesc “Oraşul diavolului” au atras spectatorii în competiţia TIFF.

 Povestea unei femei care pierde un avion, e tracasată de părinţii hipergrijulii, îngrijorată de fiul său aflat departe şi iritată de indiferenţa fostului soţ pare un subiect cinematografic minor şi deloc spectaculos. Din acest subiect însă, scenariştii Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf, aflaţi acum şi în postura de regizori, realizează un film remarcabil. “Felicia, înainte de toate” e acest film, cu desfăşurare banală, dar amuzant, cu conflict comun, dar foarte puternic, cu o interpretare actoricească de zile mari şi o fineţe regizorală surprinzătoare pentru doi “boboci” în domeniu.

 

Felicia e o femeie spre 40 de ani, care locuieşte în Olanda, dar a venit la Bucureşti ca să-şi viziteze părinţii. Din cauza traficului, pierde avionul cu care trebuie să se întoarcă şi să-şi ia fiul dintr-o tabără. Fostul soţ se dovedeşte destul de indiferent la început faţă de situaţie, mama care o condusese la aeroport se agită excesiv, tatăl bolnav dă telefoane idioate de acasă, o cursă bună spre Amsterdam nu se găseşte, aşa că Felicia îşi pierde cumpătul şi-i ţine mamei o “morală” în care izbucneşte nu doar “conflictul între generaţii”, ci şi frustrarea acumulată în timp, pe care, de obicei, o ţinem ascunsă în convenţia relaţiilor familiale.

 

Filmul lui Răzvan Rădulescu şi al Melissei de Raaf e uimitor prin felul în care mixează clişeele dialogului domestic – de cele mai multe ori hilare pentru spectatori – cu detalii care rotunjesc atmosfera şi justifică perfect conflictul final. Prin această abilitate scenaristico-regizorală, “Felicia, înainte de toate” iese din banal şi devine o operă de artă. Nu mai puţin, expresivitatea extraordinară a Ozanei Oancea în rolul principal şi pregnanţa celorlalţi protagonişti adaugă un plus de valoare filmului. Ozana Oancea construieşte un personaj de formidabilă autenticitate şi naturaleţe, aşa încât povestea ei devine aproape o poveste a fiecărui spectator. “Felicia, înainte de toate” continuă drumul cinematografiei româneşti spre subiecte “normale”, în care nu există nici o răfuială cu trecutul şi care creează sens pentru orice privitor. Filmul mai poate fi văzut în cadrul TIFF vineri, de la ora 13.15, la cinema Republica.

 

Producţia sârbă “Oraşul diavolului” face parte din acea categorie de comedii cu o doză de absurd, cu suspans şi răsturnări de situaţie care deconcertează. Filmul realizat de Vladimir Paskaljevic e aproape imposibil de rezumat, într-atât este de arborescent. Nişte personaje care mai de care mai “excentrice” bântuie prin acţiunea filmului, legându-se unele de altele pe parcurs fie prin relaţii de rudenie pe care spectatorii le descoperă surprinşi, fie prin întâmplări comune, de la partide de sex la tentative de crimă sau chiar crime.

 

Bogătaşi dubioşi, taximetrişti violenţi, copii de bani gata, familiste care lucrează la bordel, pensionari cu nostalgii sexuale, adolescente indecise, toţi uniţi de mirajul tenisului, sportul echivalent cu împlinirea socială, mişună în bizara creaţie a lui Paskaljevic. “Oraşul diavolului” are acel ritm interior nebun al Balcanilor, unde se poate întâmpla orice, oricât de suprarealist ar părea. O felaţie “executată” unor afacerişti mulţumiţi se sfârşeşte cu focuri de mitralieră care-i omoară, întâlnirea dintre doi foşti colegi de şcoală devine o tentativă de crimă. Comedia e crudă, dură, cinică, în culorile stridente ale Balcanilor, de care, iată, sârbilor nu le e ruşine.

 

 

 

Topul competiţiei

 

“Graşii”  este filmul care conduce în topul realizat prin voturile publicului. Acesta este urmat de “Invers”, “Nimic personal” şi “O soluţie raţională”, aflat acum câteva zile pe primul loc. Răsturnările de situaţie sunt de aşteptat până la finalul TIFF.