Reţete din “bucătăria” lui Mihai Chirilov

Despre solidaritatea străinilor cu neajunsurile TIFF sau cutiile din care alege filmele a vorbit ieri directorul artistic Mihai Chirilov la TIFFLounge.

 “Oaspeţii străini trec peste condiţiile de proiecţie de la TIFF, chiar dacă sunetul se aude ca dintr-un canal şi imaginea se vede ca printr-un parbriz murdar. Dacă asta se întâmplă la un alt festival, criticile sunt foarte acide, dar pe noi ne cruţă”, a punctat Mihai Chirilov la întâlnirea publică de ieri de la TIFFLounge. Directorul artistic al TIFF a sintetizat astfel dificultăţile tehnice ale festivalului de la Cluj, dar a vorbit şi despre felul în care sunt selectate filmele sau cum nu pot fi acestea aduse la TIFF, din motive tehnice.

 

“încep să călătoresc la festivaluri imediat după încheierea celui de la Cluj. Anul trecut am fost la Locarno, la Veneţia, de unde am adus foarte multe filme pentru TIFF, la New York, la Rotterdam, în Suedia, de unde vin cam 10 la sută din filme, cele nordice, la Berlin – a fost o ediţie catastrofală”, a detaliat Chirilov traseul de “acumulare” a peliculelor pe care le selectează pentru festival. După ce adună numeroase “cutii”, se închide în casă şi le vede. “Mă lipesc de canapea şi văd filme. Am trei cutii, una cu DA, una cu NU şi a treia cu POATE”, a descris Chirilov. “încerc ca selecţia să fie cât mai diferită, porneşti la drum cu începători, oameni aflaţi la primul sau al doilea film, despre care nu ştii nimic. Sunt filme pe care le scoţi pur şi simplu din cutie”, a explicat directorul artistic al TIFF.

 

în 2010, Mihai Chirilov crede că provocarea juriului va fi de a premia cei mai buni actori. “Avem filme cu actori foarte mari, de la Victor Rebengiuc, care face un rol excelent în «Medalia de onoare», la Michel Picolli în «Cei mai frumoşi ani» sau Krystyna Janda în «Invers». Competiţia între actori e la un nivel foarte ridicat. Ei au acceptat să joace în filme de debut şi m-a interesat relaţia lor cu regizori începători”, a afirmat Chirilov.

 

El s-a referit însă şi la cineaştii premiaţi la ediţiile precedente, cu care TIFF păstrează legătura. “Majoritatea laureaţilor de anii trecuţi au filme şi acum. Dagur Kari, «mascota festivalului», îşi prezintă al treilea film, Sebastian Lelio e prezent cu «în ziua de Crăciun», despre alţii ştiu că lucrează la scenarii.” Chirilov a explicat cât le place cineaştilor străini la TIFF, folosind o expresie colocvială: “Le place la Cluj de fac pe ei”.

 

Există şi filme care nu au intrat în programul TIFF pentru că... sunt prea evoluate tehnic. “Am vrut să aduc un film ucrainean filmat de Oleg Mutu, «My Joy», în care joacă Vlad Ivanov. N-am reuşit. Distribuitorul a fost de acord, dar formatul era .dpc, «digital cinema projector», iar în România există doar 2-3 săli care au aparatură pentru aşa ceva”, a detaliat Mihai Chirilov. El a mai punctat că filmul său preferat de la TIFF este “Cafe noir” şi că, de exemplu “Aurora” lui Cristi Puiu ar putea deveni un “bestseller”, biletele fiind deja epuizate.

 

în două vorbe

 

Ca şi anul trecut, Mihai Chirilov a acceptat să caracterizeze pe scurt filmele competiţiei.

“Altiplano” – “Roşia Montană”

“Bel Age” – “Michel Piccoli”

“O soluţie raţională” – “threesome”

“Oraşul diavolului” – “Balcani”

“Felicia înainte de toate” – “când ai o mamă...”

“Graşii” – “o magnolie cu supraponderali”

“Ultima conversaţie” – “cel mai radical experiment de actorie şi montaj”

“Medalia de onoare” – “Victor Rebengiuc”

“Poveste anodină” – “psihedelic”

“Nimic personal” – “cel mai emoţionant”

“R” – “profetul danez”

“Invers” – “despre totalitarism cu zâmbetul pe buze”