Reţete pentru promovarea unei cărţi

Reţete pentru promovarea unei cărţi
În ciuda crizei financiare şi a invaziei de titluri publicate în capitală, piaţa locală de carte începe să crească.

Cu toate că editurile clujene nu au reuşit încă să spargă monopolul editorial al capitalei, asemenea Poliromului ieşean, cererea de carte de sorginte locală este în creştere, în ciuda faptului că promovarea autorilor locali e dificilă, spun editurile.

 

Irina Petraş, preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor Români, este atât critic literar, cât şi redactor-şef al Editurii Casa Cărţii de Stiinţă. Scoate volume de poezie, care pot să aibă un tiraj de 100-200 de exemplare, dar şi cărţi de un interes mai larg, cu tiraje de 1000-2000 de exemplare. Ea crede că eficienţa promovării este greu de prevăzut şi variază de la lansările tradiţionale de carte, la oferte promoţionale până la apariţia în presă, în special la televiziuni care “fac casa”.

 

“Am făcut mereu puţinul pe care l-am putut face -îi număr pe cei care au debutat cu ajutorul meu ca pe marile mele izbânzi, nu sunt puţini şi nici neînsemnaţi- însă nu deţin reţeta succesului. Nu ştiu ce lipseşte unui bun scriitor ignorat de public pentru a deveni în ochii celorlalţi ceea ce este – un bun scriitor! Am găsit, deocamdată, un singur răspuns: ştiinţa negustorească de a te face remarcat intră şi ea în portretul scriitorului de talent”, spune Irina Petraş.

 

Vasile G. Dâncu, director al Editurii Eikon, crede că este foarte important pentru o editură mică să participe la târgurile de carte de la Bucureşti, unde vânzările sunt foarte bune. Totuşi, faţă de anul 2000 când, potrivit lui Vasile G. Dâncu, 60% din producţia de carte naţională se vindea la Bucureşti, situaţia s-a îmbunătăţit major în provincie, pe fondul creşterii economice. “Noi suntem, mai degrabă, meşteşugari în raport cu marile edituri de la Bucureşti, unde e o adevărată industrie”, spune directorul Eikon.

 

 Acesta remarcă trist şi faptul că nu există la Cluj o editură atât de puternică precum era Editura Dacia în perioada comunistă sau la începutul anilor ‘90. Editorul afirmă că tirajul uneirţi este, în medie, de 1.000 de exemplare, iar cel minim, de 500. “Costul de producţie al unei cărţi este a cincea parte din cât e în librărie. Dacă o carte e 30 de lei, atunci costurile cărţii sunt la vreo 6 lei”, spune Dâncu. Planurile manageriale arată că preţul unei cărţi se amortizează în 3-6 luni, în funcţie de cum se vinde cartea. Cea mai vândută carte a editurii Eikon este, surprinzător pentru titlurile comerciale cu care ne obişnuiesc marile edituri, volumul “Sociologie” al universitarului clujean Achim Mihu.

 

Librăria “UBB” din centrul Clujului este singura librărie din  oraş care vinde cu precădere autori locali, în special cei care provin din Universitatea Babeş-Bolyai. “Avem preţuri foarte mici pentru că nu lucrăm cu TVA”, consideră librăreasa Camelia Suciu că ar fi unul dintre principalele atuuri ale librăriei. Suciu spune că în lipsa beletristicii, cel mai bine se vând cărţile de istorie, lucru pe care şi-l explică prin specificul umanist al UBB.

Comenteaza