Sfârşit de stagiune cu “Hecuba” şi “Cântăreaţa cheală”

Stagiunea 2008-2009 a Teatrului Naţional Cluj s-a încheiat cu spectacolele “Cântăreaţa cheală”, de Tompa Gabor şi “Hecuba”, de Cristian Nedea, ambele premiere recente ale instituţiei.

Teatrul naţional Lucian Blaga din Cluj a avut programate două spectacole în aceeaşi zi, la închiderea stagiunii 2008-2009: “Cântăreaţa cheală”, după Eugene Ionesco, s-a jucat de la ora 19:00, în sala mare a Teatrului Naţional, în timp ce “Hecuba”, după Euripide, a fost pusă în scenă la capela greco-catolică “Sf. Iosif” din Piaţa Cipariu, de la ora 21:00. Tompa Gabor a mai semnat o dată regia pentru “Cântăreaţa cheală” în 1992, la Teatrul Maghiar şi în 2000, la Paris.

 La naţionalul clujean, piesa a avut premiera în 27 iunie şi este gândită în regim studio, numărul maxim de spectatori permis fiind de 125. Piesa, care are în componenţă 11 părţi, este prezentată pentru prima oară în limba română şi relatează într-un mod original modul în care se descompun natura umană şi limbajul. Spectacolul “Hecuba” a fost prezentat într-un spaţiu neconvenţional, la capela Sf. Iosif din Piaţa Cipariu, practic în spaţiul rămas neacoperit de deasupra capelei propriu-zise.

Reprezentaţia este una în onoarea actriţei Melania Ursu şi aparţine proiectului “Mari actori ai scenei clujene”. Alegerea cadrului este una inspirată, costumele adecvate, spectacolul are câteva scene pline de energie, însă spectatorul pare să plece neîmpăcat după 90 de minute de experienţă teatrală. Se remarcă totuşi jocul expresiv al Ramonei Dumitrean, în rolul Polyxenei, fiica Hecubei, şi cel natural, ulterior cu accente dramatice al lui Ovidiu Crişan, ca Polymeros, regele tracilor. Jocul Melaniei Ursu capătă consistenţă mai mult prin cumularea scenelor, majoritare în piesă, în care este protagonistă şi în care îşi pune în valoare forţa dramatică de care dispune dintotdeauna.