Silviu Purcărete regizează în premieră la Teatrul Naţional din Cluj: lucrăm doar trei săptămâni, totul e pe fundul oalei

Cunoscutul regizor Silviu Purcărete pregăteşte într-un timp record, trei săptămâni spectacolul "Ce nemaipomenită aiureală", de Eugene Ionesco, ce reprezintă şi prima sa montare la Teatrul Naţional din Cluj. "Oamenii vin mai puţin la teatru, preferă să meargă la cârciumă, la meci, să stea la telvizor", deplânge artistul.

"Am răspuns unei invitaţii prietenşeti din partea lui Mihai; discutăm de mai mult timp despre o posibilă colaborare, ea s-a concretizat acum. Aveam veşti de la Dabija şi de la Buhagiar (regizorul Alexandru Dabija şi scenograful Dragoş Buhagiar, n.red.), care au lucrat aici, am venit cu foarte multă plăcere, umbrită de faptul că a fost un timp foarte scurt de lucru; e un spectacol pe care a trebuit să îl facem în trei săptămâni", a precizat Silviu Purcărete, în cadrul unei conferinţe de presă.

Regizorul montează la Teatrul Naţional din Cluj spectacolul "Ce nemaipomenită aiureală!", de Eugene Ionesco, cu premiera programată miercuri, 18 septembrie, de la ora 19, în sala mare a instituţiei.

"Este un text mai puţin cunoscut al lui Ionesco, care exprimiă foarte clar şi foarte intens poetica acestuia", a punctat regizorul. "E o piesă foare lungă pe care am redus-o pentru a face un spectacol respirabil; spectacolul se bazează foarte mult pe performanţa actorilor; le-am lăsat foarte multă libertate. E un stil de lucru pentru care în mod obişnuit ai nevoie de mai mult timp - mi-ar fi plcăut să am la dispoziţie 7-8 săptămâni - dar mi se pare foarte util acest tip de practică (în care actrorii se bucruă de o libertate mai mare, n.red.) pentru acest spectacol".

Regizorul a admis că încă nu a apucat să lucreze foarte mult la detalii şi la estetica finală pe care o va avea montarea: "Totul e pe fondul oalei, nici nu am aprins încă aragazul", a punctat Silviu Purcărete.

Regizorul colaborează şi pentru acest spectacol cu Dragoş Buhagiar - scenografia şi Vasile Şirli - muzica.

Purcărete a specificat că opţiunea pentru un spectacol în regim studio sau la sala mare depinde de specificul piesei şi a concepţiei regizorale. El a admis că există o tendinţă a spectacolelor în regim studio, dar asta şi în contextul în care "vin mai puţini oameni la teatru". "Oamenii merg la cârciumă, la meci, stau la televizor. Nu ştiu cum e situaţia aici, dar în general dacă reuşeşti să umpli în proporţie de 75% o sală mare eşti mulţumit", a punctat artistul.