O poveste la ordinea zilei în rândul ţărilor non-comunitare: imigraţia şi mirajul occidentului civilizat reprezintă subiectul coproducţiei Sri Lanka – Italia –Germania, Machan, 2008.
Al şaselea film din competiţia pentru trofeul TIFF, “Machan”, are privilegiul de a fi realizat de Uberto Pasolini, producătorul uneia dintre cele mai tonice şi incitante comedii din anii ’90, “The Full Monty” – Gol puşcă.
Machan reia într-un fel povestea şomerilor fără bani şi fără perspective de angajare sau de ameliorare a situaţiei lor, însă în locul unei Irlande ploioase şi a unui orăşel muncitoresc, avem o insulă uitată în coasta Indiei, Sri Lanka. Filmul este greu încadrabil într-un gen anume, cu toate că râsetele pe care le provoacă spectatorilor sunt delirante în unele momente. Mizeria existenţei sri-lankezilor, tributari unei culturi coloniale, străini în ţara lor, ocupată de “sahibi” înarmaţi cu aparate de fotografiat, nu stârnesc deloc râsul.
Povestea se opreşte asupra a doi amici, Stanley şi Manoj, care vor să plece cu orice preţ de pe insulă, în Germania. Pregătirile pentru vizita decisivă la Ambasadă, în vederea obţinerii vizei, sunt relatate în imagini cu un fel de candoare ironică şi pregătesc spectatorul spre un deznodământ exploziv. Aplicaţia celor doi este invalidată, tot într-o notă comică, însă întrega construcţie regizorală, dozată ca umor şi tensiune, este ucisă în secunda următoare.
“De ce nu daţi o şansă unor oameni ca noi?”, îl întreabă Manoj pe rigidul comisar neamţ. Singura soluţie rămasă la îndemâna celor două personaje este, ca şi în Full Monty, să facă ceva nebunesc, ieşit din comun. “Locuind la marginea societăţii, sub nişte presiuni imposibile, un grup de inşi lipsiţi de perspective şi mijloace financiare găseşte o invitaţie la un turneu de handbal din Bavaria. Acest bilet dus către Vest poate fi un răspuns la toate rugăciunile lor. Inspirat dintr-o poveste reală”, sună rezumatul oficial al filmului.
Aşa că Stanley şi Manoj se pun pe treabă şi încropesc o Echipă Naţională de Handbal, pe baza unor documente falsificate, într-o ţară în care handbalul este necunoscut. Până la ultimele secvenţe, filmul îşi continuă într-un ritm nebun maratonul râs-plâns, tristeţe-bucurie, până la un final deschis: imigranţii ajung în Europa, însă drumul lor abia acum începe…
“Machan / Machan”
(Sri Lanka–Italia–Germania, 2008)
R. Uberto Pasolini
Cu: Dharmapriya Dias, Gihan De Chickera, Dharshan Dharmaraj
Premii şi festivaluri: Premiul FEDIC şi Premiul Label Europa Cinemas la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia 2008, Premiul publicului la Festivalul Interna-ţional de Film de la Kerala, 2008
