Supliment: Notă a pr. Federico Lombardi, directorul Biroului de Presă al Vaticanului, despre cuvintele Papei cu privire la prezervative

La sfârşitul capitolului 10 al cărţii-interviu realizată de Peter Seewald, “Lumina lumii. Papa, Biserica şi semnele timpurilor”, Sfântul Părinte răspunde la două întrebări vizând lupta împotriva SIDA şi folosirea prezervativului, întrebări care sunt legate de discuţia ce a urmat după câteva cuvinte rostite de Papa pe această temă în cursul călătoriei sale în Africa din anul 2009.

Papa reafirmă clar că el nu a dorit atunci să ia poziţie cu privire la problema prezervativelor în general, ci a dorit să afirme cu tărie că problema SIDA nu se poate rezolva numai cu distribuirea de prezervative, pentru că trebuie făcut mult mai mult: a preveni, a educa, a ajuta, a sfătui, a fi aproape de persoane, fie pentru ca să nu se îmbolnăvească, fie în cazul în care s-au îmbolnăvit. Papa observă că şi în mediul non-eclezial s-a dezvoltat o conştiinţă asemănătoare, aşa cum rezultă din teoria numită ABC (Abstinence – Be Faithful – Condom), în care primele două elemente (abstinenţa şi fidelitatea) sunt mai hotărâtoare şi fundamentale pentru lupta împotriva SIDA, în timp ce prezervativul apare pe ultimul loc, ca subterfugiu, când lipsesc celelalte două. Aşadar, trebuie să fie clar că prezervativul nu este soluţia problemei. Papa lărgeşte apoi perspectiva şi insistă asupra faptului că a se concentra numai asupra prezervativului echivalează cu a banaliza sexualitatea, care îşi pierde semnificaţia ca exprimare a iubirii între persoane şi devine ca un “drog”. A lupta împotriva banalizării sexualităţii este “parte din marele efort pentru ca sexualitatea să fie evaluată pozitiv şi să poată exercita efectul său pozitiv asupra fiinţei umane în totalitatea sa”. În lumina acestei viziuni ample şi profunde despre sexualitatea umană şi despre problematica ei actuală, Papa reafirmă că, “desigur, Biserica nu consideră prezervativele ca soluţia autentică şi morală” a problemei SIDA.

Cu aceasta, Papa nu reformează sau schimbă învăţătura Bisericii, ci o reafirmă, punând-o în perspectiva valorii şi a demnităţii sexualităţii umane ca expresie a iubirii şi a responsabilităţii. În acelaşi timp, Papa analizează o situaţie excepţională în care exercitarea sexualităţii reprezintă un adevărat risc pentru viaţa celuilalt. În acest caz, nu Papa justifică din punct de vedere moral exercitarea dezordonată a sexualităţii, ci consideră că folosirea prezervativului pentru a diminua pericolul de contaminare este “un prim act de responsabilitate”, “un prim pas pe drumul spre o sexualitate mai umană”, a nu-l folosi însemnând a-l expune pe celălalt la a-şi risca viaţa. Astfel, raţionamentul Papei nu poate să fie definit ca o cotitură revoluţionară. Numeroşi teologi morali şi personalităţi ecleziastice prestigioase au susţinut şi susţin poziţii asemănătoare; este adevărat, totuşi, că nu au fost auzite până acum cu atâta claritate din gura unui Papă, chiar dacă într-o formă colocvială şi nu magisterială. Papa Benedict al XVI-lea îşi aduce, aşadar, o contribuţie importantă la clarificarea şi aprofundarea unei probleme îndelung dezbătută. Este o contribuţie originală, pentru că, pe de o parte, ţine la fidelitatea faţă de principiile morale şi demonstrează luciditate în refuzarea unei căi iluzorii cum este “încrederea în prezervativ”; pe de altă parte, manifestă o viziune cuprinzătoare şi de viitor, atentă să descopere paşii mici - chiar dacă numai iniţiali şi confuzi încă - ai unei umanităţi adesea foarte săracă din punct de vedere spiritual şi cultural, spre o exercitare mai umană şi responsabilă a sexualităţii.

(catholica.ro)