SUPLIMENT Pelerinajul la Cimitirul Săracilor din Sighetu-Marmaţiei
- Scris de Ziua de Cluj
- 31 Mai 2011, 00:23
- Cultură
- Ascultă știrea

La ora 9:30, din faţa Memorialului Sighet (fosta închisoare), pelerinii au parcurs în procesiune calea până la marginea oraşului, la cimitirul unde, în gropi neştiute, îşi dorm somnul de veci Episcopi, preoţi, oameni de cultură, oameni politici, morţi în sinistra închisoare pentru vina de a se fi opus unui regim nelegiuit, ateu şi antiromânesc.
La altarul ridicat la marginea cimitirului, la ora 11:00 a fost celebrată Sfânta Liturghie, pontificată de Preafericirea Sa Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, avându-i alături pe Preasfinţia Sa Virgil, Episcop de Oradea, Preasfinţia Sa Alexandru, Episcop de Lugoj, Preasfinţia Sa Florentin, Episcop de Cluj-Gherla, Preasfinţia Sa Petru, Episcop romano-catolic de Iaşi, Preasfinţia Sa Mihai, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş şi vicar al Bucureştilor, şi Preasfinţia Sa Vasile, Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore. Au concelebrat zeci de preoţi, îndeosebi din Eparhia de Maramureş, dar şi din Arhieparhia Blajului sau din Eparhiile de Cluj, Oradea şi Lugoj.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul bisericii greco-catolice din Zalău. După împărtăşania credincioşilor, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învăţătură, în care, printre altele, a spus: "Când bunul Isus urca spre Calvar, unor femei miloase din Ierusalim, văzându-I chinurile, li s-a făcut milă şi-L plângeau. Isus le-a spus atunci: «Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi şi pe copiii voştri» (Luca 23,28). Să-i plângem pe Valeriu Traian Frenţiu, pe Ioan Suciu, pe Anton Durcovici, pe Tit Liviu Chinezu? Nu. Ei au înţeles că, slugi fiind, nu pot fi mai presus decât Stăpânul şi că, dacă pe Stăpânul L-au batjocorit şi L-au omorât, atunci ei, cu ce sunt mai presus? Conştienţi s-au adus pe ei jertfă pe altarul Bisericii şi al Neamului. Nu-i plângem pe ei. Pentru ei ne rugăm acum să fie ridicaţi la cinstea altarelor şi să ne fie mijlocitori de haruri de la Domnul. Aşa cerem în rugăciunea pe care Sinodul Bisericii noastre a aprobat-o pentru ca să fie spusă la fiecare Liturghie. Atunci pe cine să plângem? Să plângem starea atâtor copii care nu sunt lăsaţi să se nască, fiind ucişi încă în pântecele mamei lor; să-i plângem pe atâţia tineri care, pradă ispitelor de tot felul, cad şi se pierd; să-i plângem pe atâţia părinţi care au dezertat de la datoria lor; să-i plângem pe bătrânii şi bolnavii cărora nimeni nu le mai oferă o mângâiere; să plângem starea unui neam care se degradează, pentru că principiile Evangheliei şi ale demnităţii umane sunt relativizate şi desconsiderate; să plângem pentru că ne doboară minciuna, corupţia şi consumismul exagerat; să plângem pentru că ne distruge păcatul! [...] Aici, la Sighet, celebrăm martiriul României. Aici, la Sighet, celebrăm martiriul Bisericii noastre, fără de care, aşa cum spunea Episcopul mărturisitor Ioan Suciu, nu ne-am fi asemănat cu Întemeietorul ei. Aş aminti cele ce le spunea profetic Episcopul, în toamna anului 1948, de pe amvonul Catedralei din Blaj: «Bisericii Române Unite îi lipseşte încă frumuseţea martiriului şi a prigoanei, îi lipsesc Rănile Mântuitorului; fără de ele lumina Bisericii noastre rămâne ascunsă sub obroc. Numai prigoana ne va putea sfinţi şi va putea arăta lumii ceea ce suntem: fii şi apostoli ai Bisericii adevărate...». Isus Domnul a spus lumii pe faţă ce avea de spus. «Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus».
Adevăraţii slujitori ai Cuvântului au vorbit pe faţă societăţii în care trăiau, fără a relativiza adevărul şi absolutul. Aceasta a fost - şi încă mai este - vina Bisericii noastre. Dar Cel ce ne-a spus: «şi pe voi vă vor prigoni», ne-a mai spus şi că «adevărul ne va face liberi». Aceasta este demnitatea Bisericii noastre. Să preţuim ca pe ce avem mai scump Cuvintele Domnului. Să preţuim moştenirea înaintaşilor. Să preţuim mărturia lor. Să preţuim locul acesta şi alte locuri ale mărturiei, pentru a ne aduce aminte, întru vrednicia bunilor urmaşi".
După cuvântul Preafericitului Lucian, Preasfinţia Sa Virgil a rostit, împreună cu toţi participanţii, Rugăciunea pentru beatificarea servilor lui Dumnezeu Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu, Episcopi, morţi în faimă de martiri sub regimul comunist. În încheiere, protopopul Sighetului, pr. Filip Onisim, a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru împreună-rugăciune, invitând participanţii să guste din bucatele pregătite cu generozitate de către gazde.
La încheierea pelerinajului, cei care nu au reuşit să o facă înaintea procesiunii, s-au îndreptat spre Memorialul Sighet, pentru a vizita închisoarea devenită muzeu. (BRU.ro)