Supliment: Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor
- Scris de Ziua de Cluj
- 29 Noi 2010, 23:40
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Reuniunea de la Roma s-a desfăşurat sub semnul împlinirii a 50 de ani de la fondare.
În perioada 15-19 noiembrie s-a desfăşurat la Roma Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, întâlnire care a avut şi un caracter aniversar, fiindcă s-au împlinit 50 de ani de la momentul în care această structură a fost fondată ca Secretariat pentru Unitatea Creştinilor, în anul 1960. Preasfinţia Sa Florentin, care a fost prezent în calitate de membru al acestui dicaster al Curiei Romane, ne-a prezentat detalii despre desfăşurarea acestui eveniment:
Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a reunit 64 de participanţi, cardinali ai Curiei Romane, episcopi responsabili în dicastere romane, episcopi diecezani, profesori, preoţi, preşedinţi ai unor institute din diferite universităţi de renume din întreaga lume, precum şi câţiva laici care sunt şi ei profesori în diferite structuri, institute ecumenice sau universităţi din lume. Între membrii participanţi s-au aflat episcopi din Italia, Scoţia, Serbia, Tanzania, Polonia, Jamaica, Israel, Belgia, Franţa, Bangladesh, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii, Argentina, Brazilia, Republica Congo, Australia, Ecuador, Grecia, Siria, Germania, Austria şi România. Într-o astfel de adunare admirăm catolicitatea Bisericii, această frumoasă notă care pune împreună oameni din diferite colţuri ale lumii, de diferite rase, şi care sunt implicaţi într-un mod sau altul în dialogul ecumenic cu anumite Biserici, comunităţi sau denominaţiuni creştine, şi din acest motiv au fost invitaţi la acest moment celebrativ.
În cadrul programului, pe lângă momentele de lucru efectiv pe texte, au fost şi perioade de comuniune, de recepţie împreună, participări la momente celebrative, la Sfinte Liturghii, de asemenea participări la conferinţele organizate cu ocazia serbării celor 50 de ani de la fondarea Consiliului Pontifical, precum şi o audienţă cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.
Plenara a început luni, 15 noiembrie, la ora 16:00, prin salutul şi rugăciunea făcută de către preşedintele Consiliului Pontifical, Excelenţa Sa Arhiepiscopul Kurt Koch (care a primit bereta de cardinal în ziua de sâmbătă, 20 noiembrie, în Bazilica Vaticană). După momentul introductiv au urmat câteva cuvinte din partea secretarului Consiliului Pontifical, Excelenţa Sa Episcopul Brian Farrell. Excelenţa Sa Kurt Koch a rostit discursul de deschidere, structurat în două părţi. După o primă parte de lectură, s-a permis un moment de discuţii cu intervenţii din partea membrilor, iar după pauză s-a continuat cu a doua parte a documentului şi cu discuţii din partea participanţilor la plenară. Ziua s-a încheiat cu cina oferită de către preşedinte la Casina Pio IV, în Grădinile Vaticane.
Ziua de marţi, 16 noiembrie, a început prin celebrarea Sfintei Liturghii la ora 8:00, de către 5 cardinali, 28 de episcopi, cu participarea a 10 laici, în cripta bazilicii mamă a bisericilor catolice, Bazilica San Pietro, la mormântul Sfântului Petru. Celebrarea a fost pontificată de către Arhiepiscopul Kurt Koch, care a vorbit despre dialogul ecumenic ca un dialog al iubirii şi al adevărului. Atmosfera era foarte frumoasă şi spirituală în criptele Bazilicii Vaticane, care răsunau de cântări liturgice; într-adevăr, s-a creat o comuniune liturgică internaţională, ecumenică şi ne simţeam în comuniune cu întreaga Biserică fondată pe stânca Petru. Putem spune că am început lucrările acestei plenare sub mâna purtătorului cheilor Bisericii Catolice, sub mâna Corifeului Apostolilor, Sfântul Petru, semnul palpabil al unităţii noastre şi elementul esenţial al ecleziologiei Bisericii Catolice.
Personal, am revăzut cu bucurie şi am sărutat locul unde am fost hirotonit, aşa cum, de altfel, am făcut-o şi în alte momente, cu emoţie, şi am făcut o rugăciune în faţa minunatei sculpturi în piatră a lui Michelangelo, statuia numită Pieta, care o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii, care ţine în braţe trupul lui Hristos rănit de păcate, ca şi cum ar fi trupul Bisericii rănit de păcatele dezbinării dintre noi. Trupul este rănit, în acest trup sunt semnele evidente ale rănilor mortale ale păcatelor noastre. Este trupul mort al Fiului ei, dar ţinut cu multă speranţă, cu multă încredere. Preasfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii, ştie că nu ţine în mână un cadavru, ci-L ţine pe Acela care va învia spre a da viaţă tuturor. Prin acest trup, de fapt, ea ne poartă şi pe noi în braţe, prin Cel care poartă păcatele noastre în trupul Său.
În ziua de miercuri, 17 noiembrie, lucrările au început la ora 9:30, când ni s-au prezentat întrebările la care trebuie să reflectăm în continuare. Această întâlnire a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a fost organizată în doi timpi: un prim timp în care membri ai acestui Consiliu Pontifical sau ai altor dicastere ne informează, deci “noi vă informăm pe voi”, şi apoi, următoarele zile, respectiv miercuri, joi, vineri, “voi ne informaţi pe noi” - momente în care, pe baza unor întrebări punctuale, a trebuit să reflectăm asupra viitorului dialogului, respectiv a mişcării ecumenice care este dirijată prin Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
În încheierea primei părţi a zilei mi-am permis să fac o intervenţie cu privire la situaţia dialogului ecumenic din România, arătând cum s-a desfăşurat acesta în cadrul Comisiei Ierarhice Mixte dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, început la 28 octombrie 1998 şi continuat până în februarie 2004. Am încercat să arăt care au fost roadele şi dificultăţile acestui dialog. De asemenea, în contextul actual al crizei economice în care se află România, am încercat să arăt situaţia dialogului şi perspectiva reluării dialogului cu Biserica Ortodoxă Română.
După-amiază, la ora 17:00, am fost invitaţi să participăm la momentul aniversar al sărbătoririi a 50 de ani de la fondarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în sala “Sf. Pius al X-lea”. La acest moment comemorativ au conferenţiat, mai întâi, preşedintele Consiliului Pontifical, Mons. Kurt Koch, apoi a intervenit Eminenţa Sa Cardinalul Walter Kasper, preşedintele emerit, după care a urmat un scurt intermezzo muzical, iar apoi intervenţia Eminenţei Sale dr. Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury, Primatul Bisericii Anglicane, şi după acesta, conferinţa Eminenţei Sale Ioannis Zizioulas, Mitropolitul de Pergamon, reprezentantul Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol. Cardinalul Bertone, secretar de stat, a citit mesajul din partea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, care nu a putut participa la acest moment. A urmat conferinţa Cardinalului Walter Kasper, care a fost foarte profundă şi foarte spirituală. Ne-am bucurat foarte mult, pentru că, în cuvântul său, Eminenţa Sa a amintit şi acel strigăt de “Unitate! Unitate!” de la Bucureşti, la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, spunând că “acest strigăt al poporului trebuie să răsune mereu în urechile noastre şi să aibă un ecou în sufletele noastre”. “Avem nevoie - a spus Cardinalul - de o răbdare nerăbdătoare şi de o nerăbdare răbdătoare, de entuziasmul care ne conduce uneori la alegeri curajoase în prezent, de ecumenismul viu al carităţii şi al adevărului. Fără adevăr, casa este construită pe nisip”.
În ziua de joi, 18 noiembrie, au continuat lucrările plenarei, s-a vorbit şi despre ecumenismul carităţii, ecumenismul în serviciul celorlalţi, puterea de a oferi anumite semne de speranţă. Mons. Marco Gnavi, din Comunitatea Sant’Egidio, a vorbit despre importanţa unui ecumenism spiritual, care să caute să vindece rănile actuale ale umanităţii, să nu fie doar un ecumenism teoretic, ci unul care să plece de la răspunsuri pe care Biserica trebuie să le dea unor probleme actuale. A amintit şi de Catedrala în construcţie de la Cluj, care va fi dedicată “Martirilor secolului XX”, arătând că este un exemplu foarte bun de ecumenism, care poate fi urmat şi în alte zone ale lumii.
S-a propus să învăţăm şi din ecumenismul sfinţilor, al martirilor şi al misticilor, deoarece ei au reuşit să iasă din timpul lor şi să pătrundă într-un timp al lui Dumnezeu, acolo unde nu mai există diferenţe, nu mai există rivalităţi sau concurenţe, un timp asemănător timpului escatologic, timpului final, timpului în care toate barierele vor cădea.
Mă voi referi şi la momentul vizitei la Sfântul Părinte, momentul central al acestor zile la Roma. În ziua de joi, în jurul orei 12:15, am fost primiţi în Sala Clementina toţi participanţii la Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. În mesajul Pontifului Roman, după un salut adresat tuturor celor care erau de faţă şi exprimarea bucuriei de a putea întâlni membrii plenarei, a dorit să amintească, pe scurt, actul comemorativ al celor 50 de ani de la fondarea acestui dicaster şi etapele principale: în 1960, înfiinţarea Secretariatului pentru Unitatea Creştinilor, prin dorinţa Fericitului Ioan al XXIII-lea, iar apoi, în 1988, ridicarea acestuia la rangul de Consiliu Pontifical. A amintit şi numele celor care în aceşti ani au fost preşedinţi ai acestui dicaster, începând cu Cardinalul Augustin Bea, apoi Cardinalul Johanne Willebrands, Cardinalul Edward Idris Cassidy şi, în mod particular, a mulţumit Cardinalului Walter Kasper, care a condus dicasterul în ultimii 11 ani.
În final, Sfântul Părinte a spus: “Să invocăm cu încredere Spiritul Sfânt, care să conducă drumul nostru şi fiecare dintre noi să simtă cu reînnoită ardoare chemarea de a lucra pentru cauza ecumenică. Vă încurajez pe toţi să continuaţi opera voastră, pentru că aceasta este un ajutor pe care îl aduceţi Episcopului Romei înspre împlinirea misiunii sale de slujire a unităţii. Ca semn de afecţiune şi recunoştinţă, vă împărtăşesc din inimă binecuvântarea apostolică”, a încheiat Sfântul Părinte în aplauzele întregii asistenţe.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze această săptămână de reflecţie asupra drumului ecumenic al Bisericii Catolice. Ne despărţim de Roma şi de ceilalţi membri ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, păstrând în suflete speranţa unităţii, după cuvântul foarte frumos al Sf. Apostol Pavel, din Epistola către Corinteni: “Căci o pâine suntem, un trup suntem cei mulţi, aşa cum toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (1Cor 10,17). Ne rugăm, în finalul acestor zile de reflecţie pe care le oferim cu bucurie Bunului Dumnezeu, să fim cu toţii o pâine, care în acelaşi timp este şi jertfă, şi comuniune, este şi Euharistie, adică jertfă de mulţumire oferită lui Dumnezeu. Iată, în aceste zile am încercat şi noi să oferim fiecare micuţa noastră jertfă şi darul reflecţiei noastre asupra drumului ecumenic, pentru ca, într-adevăr, cu toţii să putem fi una, aşa cum una suntem atunci când ne prezentăm la masa altarului, prin Hristos, cu care cu toţii ne cuminecăm formând un singur trup.
(Biroul de Presă)
Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a reunit 64 de participanţi, cardinali ai Curiei Romane, episcopi responsabili în dicastere romane, episcopi diecezani, profesori, preoţi, preşedinţi ai unor institute din diferite universităţi de renume din întreaga lume, precum şi câţiva laici care sunt şi ei profesori în diferite structuri, institute ecumenice sau universităţi din lume. Între membrii participanţi s-au aflat episcopi din Italia, Scoţia, Serbia, Tanzania, Polonia, Jamaica, Israel, Belgia, Franţa, Bangladesh, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii, Argentina, Brazilia, Republica Congo, Australia, Ecuador, Grecia, Siria, Germania, Austria şi România. Într-o astfel de adunare admirăm catolicitatea Bisericii, această frumoasă notă care pune împreună oameni din diferite colţuri ale lumii, de diferite rase, şi care sunt implicaţi într-un mod sau altul în dialogul ecumenic cu anumite Biserici, comunităţi sau denominaţiuni creştine, şi din acest motiv au fost invitaţi la acest moment celebrativ.
În cadrul programului, pe lângă momentele de lucru efectiv pe texte, au fost şi perioade de comuniune, de recepţie împreună, participări la momente celebrative, la Sfinte Liturghii, de asemenea participări la conferinţele organizate cu ocazia serbării celor 50 de ani de la fondarea Consiliului Pontifical, precum şi o audienţă cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.
Plenara a început luni, 15 noiembrie, la ora 16:00, prin salutul şi rugăciunea făcută de către preşedintele Consiliului Pontifical, Excelenţa Sa Arhiepiscopul Kurt Koch (care a primit bereta de cardinal în ziua de sâmbătă, 20 noiembrie, în Bazilica Vaticană). După momentul introductiv au urmat câteva cuvinte din partea secretarului Consiliului Pontifical, Excelenţa Sa Episcopul Brian Farrell. Excelenţa Sa Kurt Koch a rostit discursul de deschidere, structurat în două părţi. După o primă parte de lectură, s-a permis un moment de discuţii cu intervenţii din partea membrilor, iar după pauză s-a continuat cu a doua parte a documentului şi cu discuţii din partea participanţilor la plenară. Ziua s-a încheiat cu cina oferită de către preşedinte la Casina Pio IV, în Grădinile Vaticane.
Ziua de marţi, 16 noiembrie, a început prin celebrarea Sfintei Liturghii la ora 8:00, de către 5 cardinali, 28 de episcopi, cu participarea a 10 laici, în cripta bazilicii mamă a bisericilor catolice, Bazilica San Pietro, la mormântul Sfântului Petru. Celebrarea a fost pontificată de către Arhiepiscopul Kurt Koch, care a vorbit despre dialogul ecumenic ca un dialog al iubirii şi al adevărului. Atmosfera era foarte frumoasă şi spirituală în criptele Bazilicii Vaticane, care răsunau de cântări liturgice; într-adevăr, s-a creat o comuniune liturgică internaţională, ecumenică şi ne simţeam în comuniune cu întreaga Biserică fondată pe stânca Petru. Putem spune că am început lucrările acestei plenare sub mâna purtătorului cheilor Bisericii Catolice, sub mâna Corifeului Apostolilor, Sfântul Petru, semnul palpabil al unităţii noastre şi elementul esenţial al ecleziologiei Bisericii Catolice.
Personal, am revăzut cu bucurie şi am sărutat locul unde am fost hirotonit, aşa cum, de altfel, am făcut-o şi în alte momente, cu emoţie, şi am făcut o rugăciune în faţa minunatei sculpturi în piatră a lui Michelangelo, statuia numită Pieta, care o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii, care ţine în braţe trupul lui Hristos rănit de păcate, ca şi cum ar fi trupul Bisericii rănit de păcatele dezbinării dintre noi. Trupul este rănit, în acest trup sunt semnele evidente ale rănilor mortale ale păcatelor noastre. Este trupul mort al Fiului ei, dar ţinut cu multă speranţă, cu multă încredere. Preasfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii, ştie că nu ţine în mână un cadavru, ci-L ţine pe Acela care va învia spre a da viaţă tuturor. Prin acest trup, de fapt, ea ne poartă şi pe noi în braţe, prin Cel care poartă păcatele noastre în trupul Său.
În ziua de miercuri, 17 noiembrie, lucrările au început la ora 9:30, când ni s-au prezentat întrebările la care trebuie să reflectăm în continuare. Această întâlnire a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a fost organizată în doi timpi: un prim timp în care membri ai acestui Consiliu Pontifical sau ai altor dicastere ne informează, deci “noi vă informăm pe voi”, şi apoi, următoarele zile, respectiv miercuri, joi, vineri, “voi ne informaţi pe noi” - momente în care, pe baza unor întrebări punctuale, a trebuit să reflectăm asupra viitorului dialogului, respectiv a mişcării ecumenice care este dirijată prin Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
În încheierea primei părţi a zilei mi-am permis să fac o intervenţie cu privire la situaţia dialogului ecumenic din România, arătând cum s-a desfăşurat acesta în cadrul Comisiei Ierarhice Mixte dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, început la 28 octombrie 1998 şi continuat până în februarie 2004. Am încercat să arăt care au fost roadele şi dificultăţile acestui dialog. De asemenea, în contextul actual al crizei economice în care se află România, am încercat să arăt situaţia dialogului şi perspectiva reluării dialogului cu Biserica Ortodoxă Română.
După-amiază, la ora 17:00, am fost invitaţi să participăm la momentul aniversar al sărbătoririi a 50 de ani de la fondarea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în sala “Sf. Pius al X-lea”. La acest moment comemorativ au conferenţiat, mai întâi, preşedintele Consiliului Pontifical, Mons. Kurt Koch, apoi a intervenit Eminenţa Sa Cardinalul Walter Kasper, preşedintele emerit, după care a urmat un scurt intermezzo muzical, iar apoi intervenţia Eminenţei Sale dr. Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury, Primatul Bisericii Anglicane, şi după acesta, conferinţa Eminenţei Sale Ioannis Zizioulas, Mitropolitul de Pergamon, reprezentantul Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol. Cardinalul Bertone, secretar de stat, a citit mesajul din partea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, care nu a putut participa la acest moment. A urmat conferinţa Cardinalului Walter Kasper, care a fost foarte profundă şi foarte spirituală. Ne-am bucurat foarte mult, pentru că, în cuvântul său, Eminenţa Sa a amintit şi acel strigăt de “Unitate! Unitate!” de la Bucureşti, la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, spunând că “acest strigăt al poporului trebuie să răsune mereu în urechile noastre şi să aibă un ecou în sufletele noastre”. “Avem nevoie - a spus Cardinalul - de o răbdare nerăbdătoare şi de o nerăbdare răbdătoare, de entuziasmul care ne conduce uneori la alegeri curajoase în prezent, de ecumenismul viu al carităţii şi al adevărului. Fără adevăr, casa este construită pe nisip”.
În ziua de joi, 18 noiembrie, au continuat lucrările plenarei, s-a vorbit şi despre ecumenismul carităţii, ecumenismul în serviciul celorlalţi, puterea de a oferi anumite semne de speranţă. Mons. Marco Gnavi, din Comunitatea Sant’Egidio, a vorbit despre importanţa unui ecumenism spiritual, care să caute să vindece rănile actuale ale umanităţii, să nu fie doar un ecumenism teoretic, ci unul care să plece de la răspunsuri pe care Biserica trebuie să le dea unor probleme actuale. A amintit şi de Catedrala în construcţie de la Cluj, care va fi dedicată “Martirilor secolului XX”, arătând că este un exemplu foarte bun de ecumenism, care poate fi urmat şi în alte zone ale lumii.
S-a propus să învăţăm şi din ecumenismul sfinţilor, al martirilor şi al misticilor, deoarece ei au reuşit să iasă din timpul lor şi să pătrundă într-un timp al lui Dumnezeu, acolo unde nu mai există diferenţe, nu mai există rivalităţi sau concurenţe, un timp asemănător timpului escatologic, timpului final, timpului în care toate barierele vor cădea.
Mă voi referi şi la momentul vizitei la Sfântul Părinte, momentul central al acestor zile la Roma. În ziua de joi, în jurul orei 12:15, am fost primiţi în Sala Clementina toţi participanţii la Plenara Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. În mesajul Pontifului Roman, după un salut adresat tuturor celor care erau de faţă şi exprimarea bucuriei de a putea întâlni membrii plenarei, a dorit să amintească, pe scurt, actul comemorativ al celor 50 de ani de la fondarea acestui dicaster şi etapele principale: în 1960, înfiinţarea Secretariatului pentru Unitatea Creştinilor, prin dorinţa Fericitului Ioan al XXIII-lea, iar apoi, în 1988, ridicarea acestuia la rangul de Consiliu Pontifical. A amintit şi numele celor care în aceşti ani au fost preşedinţi ai acestui dicaster, începând cu Cardinalul Augustin Bea, apoi Cardinalul Johanne Willebrands, Cardinalul Edward Idris Cassidy şi, în mod particular, a mulţumit Cardinalului Walter Kasper, care a condus dicasterul în ultimii 11 ani.
În final, Sfântul Părinte a spus: “Să invocăm cu încredere Spiritul Sfânt, care să conducă drumul nostru şi fiecare dintre noi să simtă cu reînnoită ardoare chemarea de a lucra pentru cauza ecumenică. Vă încurajez pe toţi să continuaţi opera voastră, pentru că aceasta este un ajutor pe care îl aduceţi Episcopului Romei înspre împlinirea misiunii sale de slujire a unităţii. Ca semn de afecţiune şi recunoştinţă, vă împărtăşesc din inimă binecuvântarea apostolică”, a încheiat Sfântul Părinte în aplauzele întregii asistenţe.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze această săptămână de reflecţie asupra drumului ecumenic al Bisericii Catolice. Ne despărţim de Roma şi de ceilalţi membri ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, păstrând în suflete speranţa unităţii, după cuvântul foarte frumos al Sf. Apostol Pavel, din Epistola către Corinteni: “Căci o pâine suntem, un trup suntem cei mulţi, aşa cum toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (1Cor 10,17). Ne rugăm, în finalul acestor zile de reflecţie pe care le oferim cu bucurie Bunului Dumnezeu, să fim cu toţii o pâine, care în acelaşi timp este şi jertfă, şi comuniune, este şi Euharistie, adică jertfă de mulţumire oferită lui Dumnezeu. Iată, în aceste zile am încercat şi noi să oferim fiecare micuţa noastră jertfă şi darul reflecţiei noastre asupra drumului ecumenic, pentru ca, într-adevăr, cu toţii să putem fi una, aşa cum una suntem atunci când ne prezentăm la masa altarului, prin Hristos, cu care cu toţii ne cuminecăm formând un singur trup.
(Biroul de Presă)
DISTRIBUIE
Comenteaza
