Teatrul a suprapopulat Sibiul. Localnicii şi turiştii “se bat” pe străzi “să respire”spectacol

Ediţia de majorat a Festivalului de Teatru de la Sibiu (FITS) s-a deschis la început de weekend cu spectacole de cultură şi, mai ales, cu oameni în stradă: pietonala principală invadată de oameni, concert Holograf şi un show de artificii, acrobaţii şi lumini în Piaţa Mare a oraşului. Este de ajuns să stai la terasă în centru sau să te aventurezi afară din oraş, la cetate ori la Zoo, ca să ai parte de evenimente şi reprezentanţii spectaculose.

Pietonala largă din centrul oraşului (axă fără maşini la Sibiu) cu felinare, piatră cubică şi bordată de terase extinse, cu fotolii de răchită şi vedere la valurile colorate de oameni are şi în 2011 aer de capitală culturală europeană. Vineri, în ziua de început, cei mai mulţi dintre participanţi păreau să fie chiar localnicii, în drum spre concertul celor de la Holograf, după care, la lăsarea nopţii, spectatorii au avut parte de show-ul de acrobaţii şi artificii al companiei Pan. Optikum şi de un alt foc de artificii, care au luminat hotelul-palat Continental Forum minute în şir. Şi au speriat bufniţele din oraş, care au planat dezorientate peste centru alte câteva ore.

În ziua a doua au devenit însă foarte vizibili "oamenii de festival", cu badge-uri şi discuţii cu alură de cronici de reviste culturale. Pe străzile festivalului de teatru eşarfa e obligatorie "pour les connaisseurs"; se poartă şepcile, pălăriile, bicicleta, câinele pitic şi cerceii lungi şi cam orice altceva care are înfăţişare boemă-şic.

În ceea ce priveşte bucătăria internă a festivalului, organizatorii şi-au explicat abordarea din acest an, chiar de la debutul manifestărilor, în cadrul unui eveniment ţinut la Centrul Habitus, adică un subsol cu piatră şi bolţi, amenajat cu instantanee de imagini din teatru, într-un spaţiu al Bisericii Romano-Catolice, lângă Primăria Sibiu din centrul oraşului, adică în chiar inima festivalului. În 2011, organizatorii şi-au propus să promoveze şi mai mult tânăra generaţie din teatru prin aducerea de spectacole din zone alternative şi prin creşterea (de la unu la zece) a spaţiilor necon-venţionale pentru jocul de teatru. Teatrul este cu adevărat în stradă anul acesta: pe pietonale, în pieţe, în cafenele, în librării, în tramvai şi chiar la grădina zoologică.

"Sunt multe relicve în societatea românească, aşa că e foarte nimerit să facem festivalul să fie în armonie", au explicat organizatorii. Sunt aduse spectacole actuale, cele mai mari nume ale momentului în domeniu, iar negocierile se pot prelungi pe mai mulţi ani. De altfel, organizatorii FITS lucrează deja pentru ediţiile din 2013 şi 2014. "E un efort considerabil. Am reuşit să îl aducem pe Nekrosius (Eimuntas), cu «Idiotul» şi suntem în discuţii pentru «Caligula», care este următorul lui spectacol. Anul acesta o avem şi pe Emma Dante, cea care acum trei ani cucerea Scala din Milano şi care a venit cu o premieră. Îl avem şi pe Zoltan Balazs, pe care cei din Bucureşti s-au străduit să îl aducă, dar nu au reuşit. Prin platforma City Zone Stage, o asociere între companii de teatru din mai multe oraşe, pregătim şapte mari coproducţii", a menţionat Constantin Chiriac, directorul FITS.

În cosmopolitul Sibiu de sfârşit de mai, unde prezenţele turiştilor străini nu sunt deloc rarităţi, festivalierii autohtoni mai găsesc motive să descopere noi apariţii ce merită remarcate. "I-aţi văzut pe africanii ăştia care se plimbă de două zile pe Bălcescu (zona principală pietonală din centru)? Mai lipsea doar să plouă şi să fie şi uzi, că nu mai mergea nimeni la teatru!", remarcă, nu fără umbră de regret, un grup de bucureş-teni. Şi acestea nu sunt singurele prezenţe care stârnesc dialoguri colorate. Dacă stai la o bere, o limonadă sau o ruladă de pui cu ciuperci pe terasele din centru, poţi oricând să arunci privirea şi spre strada de spectacol. Artişti de culoare pot să apară nu doar la bustul gol, ci şi costumaţi pentru dansuri din Caraibe. Ori italieni înalţi care defilează în haine de stegari şi mânuiesc drapele pe ritmuri de tobe, iar peste drum de terasa ta, un localnic cântă la mandolină muzică familiară, de la "Iancule, mare!" la Imnul Europei.

Câţiva paşi mai încolo se dezbate politică şi se discută despre deputatul din Gherla care deţine o firmă de gunoaie, iar ca fundal al discuţiei, la etajul unei case de pe pietonală se zăreşte pe fereastra deschisă o coafeză care îşi tunde clienta sub un candelabru. Dacă pe noi, turiştii de ocazie, agitaţia ne duce cu gândul la Europa adevărată şi ne induce atmosfera de vacanţă, localnicii sunt ceva mai rezervaţi: "Vrem linişte", ne întâmpină un afiş într-o curte interioară, agăţat de o uşă ruinată. Într-un alt gang însă, dărăpănăturile sau şantierele sunt mascate de mesh-uri de pânză cu imagini ale oraşului. Deşi centrul Sibiului este foarte animat, pe străduţele conectate la axa principală dai fără mare greutate de magazine second-hand, dar şi de spaţii neocupate ce te pun pe gânduri. "Mă gândesc la ea", scrie cu litere albe pe un spaţiu care funcţiona în regim non-stop, acum abandonat de comercianţi.

În centru, cafeaua nu e excepţională, dar e ieftină. În schimb, îngheţata e multă, bună şi la preţuri rezonabile. Nu lipsesc magazinele de bijuterii, dar gangurile dinspre strada principală ascund şi galerii comerciale fără prea mulţi ocupanţi, ba chiar cu un întreg etaj nefuncţional.

Teatrul iese în oraş, dar te cheamă şi afară. Nu doar în centru sunt spectacole: unele "merg" cu tramvaiul, chiar până la Răşinari (cu 30 de lei), iar altele se ţin în cetatea medievală de la Cisnădioara. Aici poţi să îl vezi pe Shakespeare reinterpretat şi jucat de artişti francezi. Asta dacă te încumeţi să faci o drumeţie în trepte prin pădure, după lăsarea întunericului (pe un traseu luminat), pentru a vedea "Visul unei nopţi de vară", de Richard Demarcy. Autobuzul te readuce în oraş după miezul nopţii, când ai ocazia să mai afli câte o lecţie de spectator de teatru. "Mulţi cred că dacă merg la teatru, se cultivă. Asta e fals. Trebuie să fii cultivat ca să poţi să te duci la teatru şi să şi înţelegi ce se întâmplă acolo", explică un voluntar de-al casei (şi de-al scenei). Pe drumul de noapte spre Sibiu se mai schimbă şi impresii umane: "Nu prea ai cu cine să ieşi să bei o bere, sunt tare mulţi spectatori în vârstă!", remarcă o tânără.

La Sibiu, nu doar locurile pot fi neconvenţionale, surprinzătoare, ci mai ales producţiile montate chiar în locuri clasice. Pe scena teatrului Radu Stanca, unii spectatori (nu mulţi, dat fiind spaţiul relativ restrâns) au avut ocazia sâmbătă seară să vadă o reprezentaţie japoneză de teatru-dans, "Pierduţi în ceaţă", cu uşi glisante, legende şi costume nipone, umbrele mişcării într-o sincronizare care, cel puţin pentru un ochi neavizat, pare fabuloasă.

Kristina REŞTEA (Sibiu), Luminiţa SILEA (Sibiu)
kristinarestea@ziuadecj.ro, luminitasilea@ziuadecj.ro