“Hunger” - Foametea, în regia britanicului Steve McQueen, a fost cu greu adus la ediţia a 8-a a TIFF-ului, mărturiseau organizatorii. Persuasiunea de care au dat dovadă în a-i convinge pe producători că această peliculă merită văzută şi în România trebuie răsplătită cu aplauze.
Dacă în momentul lansării la Cannes 2008, în deschiderea secţiunii Un Certain Regard, filmul a fost un şoc, fiind urmat de îndelungate controverse, la Cluj, în Cinema Republica, duminică seara, a închis gura tuturor. Cei echipaţi cu pop-corn şi alte accesorii asociate cinematografiei au fost nevoiţi să uite pungile şi pet-urile pe scaun. Filmul narează cu o forţă copleşitoare evenimentele care au avut loc în închisoarea Maze din Irlanda de Nord în timpul aşa-zisei “greve a mizeriei”, ai cărei protagonişti erau deţinuţii membri ai I.R.A.
Povestea se opreşte asupra republicanului Bobby Sands - formidabil interpretat de Michael Fassbender- care a murit după 66 de zile de grevă a foamei. La prima vedere, filmul deconspiră condiţiile de coşmar din închisoare, în timpul grevei, când deţinuţii politici refuză să se spele şi să poarte haine, întrucât autorităţile britanice vor să-i “echipeze” în uniforme de condamnaţi. “Refuz să port haine de criminal” - este replica-ipoteză care se ţese în jurul unuia dintre cele mai violente conflicte ale secolului XX, terorismul I.R.A şi unioniştii irlandezi, respectiv coroana britanică de cealaltă parte. încăpăţânarea autorităţilor se traduce în imagini de Iad: deţinuţii în pielea goală sunt asexuaţi, nişte bucăţi de carne la dispoziţia unor paznici sadici care sunt convinşi că bătăile pe care le aplică reprezintă datoria lor pentru Coroană.
Regizorul insistă asupra creării unor aure de martiri. Plini de sânge şi desfiguraţi, slabi şi neraşi, irlandezii sunt transformaţi în Crişti. Este tocmai genul de propagandă pe care marşează luptătorii I.R.A., dar şi alte grupări extremiste care militează în cauze politice şi anume mitologizarea acţiunilor teroriste. McQueen insistă asupra acestui aspect, reuşind să ridice dilema morală la rangul de tragedie: până la urmă, luptătorii pentru libertate sau unitate, pentru religie şi credinţă sunt terorişti sau apostoli? Cine dă verdictul?
“Hunger” este un film olfactiv. Ca spectator în sală începi să percepi mirosul de sânge din camerele de tortură, mirosul de urină de pe coridoare, mirosul ultimelor reziduuri umane cu care protestatarii îşi căptuşesc celula.
