“Umbre” cu canibalism şi schingiuiri

“Umbre” cu canibalism şi schingiuiri
Cinefilii amatori de scurtmetraje “greu digerabile” au putut urmări în cadrul TIFF seria Umbre II, care a rulat la cinema Victoria. Imaginile şocante, care prezintă viaţa unor indivizi la fel de şocanţi, au ţintuit “bruma” de public de scaune, până la sfârşit.

Umbre II este un serial de 10 scurtmetraje, care ies din sfera normalului, marşând pe patologicul situaţiei. Unul dintre acestea, “Despre pisici şi femei”, în regia lui Jonas Govaerts, înfăţişează angoasa şi anxietatea femeii părăsite, care defulează în victimizarea pisicii amantei.

După ce îi răpeşte animalul, protagonista atinge paroxismul, torturând pisica până la epuizare. Scena violentă în care aceasta, după ce chinuise deja patrupedul în cada plină de apă, îl înfăşoară într-un sac de pânză şi îl loveşte de perete, până când albul varului devine roşu aprins, a stârnit icnete de greaţă în sală. Finalul întregeşte imaginea femeii disperate şi vindicative.

 Iată că, în înverşunarea ei, care trece de limitele imaginarului, lungeşte “urma” de animal pe şosea, pentru a apăsa pedala de acceleraţie.

 

Nu doar acest scurtmetraj apelează la astfel de imagini. Umorul negru al scurtmetrajului “Prânzul”, în regia lui Carel Smits, a dezmorţit atmosfera. Un canibal care se joacă cu furculiţa în mâncare, ca un copil mofturos, încercând să înlăture o unghie încarnată dintr-o mână de om, pe care tocmai o asezonase cu paste făinoase. între timp, sună soneria. Vecina îl invită la cină. “Dă-mi cinci minute”.

Dacă ne-am fi aşteptat ca cele cinci minute să fie pentru o siestă sau pentru a ascunde rămăşiţele umane, pe care tocmai încerca să le îngurgiteze, iată că imprezivibilul situaţiei nu se lasă aşteptat. Odată ajuns în locuinţa vecinei, este ucis cu un satâr şi devorat el însuşi. Râsetele spasmodice din sala de cinema Victoria autentifică acest scurtmetraj ca fiind o comedie neagră veridică.

 

Şi scurtmetrajele “întâlnirea”, în regia lui Susann Schimk, “Monologul interior al lui Gill, peştişorul de aur”, în regia lui Jim Goodal, “Vadata”, în regia lui Manuel Lebelt, “Umbre”, de Alberto Meroni, “Indiferent”, regizat de Tito Fernandez, “Aventura”, în regia lui Amir Hossein, şi “Oameni cu cartofi”, regizat de K. Prada, prezintă diversitatea societăţilor malformate în acelaşi stil scabros, patologic şi “greu digerabil”, mai ales pentru un matineu.

Comenteaza