Fericitul Ieremia s-a născut într-un cătun din Moldova la 29 iunie 1556. La 18 ani părăseşte patria şi merge în Italia. Ajuns la Bari, a lucrat într-o farmacie. A plecat de acolo dorind să ajungă la Roma, dar - luminat de providenţă - s-a oprit la Napoli, unde a intrat în mânăstirea Capucinilor, primind numele de Ieremia, la 8 mai 1578. însărcinat să-i îngrijească pe fraţii bolnavi din mânăstirea Sfântul Efrem cel Nou din Napoli, îi slujeşte timp de 40 de ani cu aleasă blândeţe şi mare dăruire.
Clerici şi laici, îmbolnăvindu-se, cer să fie vizitaţi de fratele Ieremia; tocmai vizitând un bolnav în iarna anului jubiliar 1625, moare la 5 martie. Imediat după înmormântarea fratelui Ieremia, invocând numele său şi trecând pe la mormântul lui, mulţi credincioşi au avut parte de minuni.
