“Visul unei nopţi de vară”, comedia anului la Cluj

Noua premieră a Naţionalului clujean, jucată sâmbătă şi aseară, a umplut sala teatrului şi a provocat hohotele de râs şi ovaţiile spectatorilor.

 Poveşti de dragoste cu tot felul de încurcături, spiriduşi care fac şi desfac iţele, certuri între zâne şi... zâni, nişte meşteşugari trăsniţi care joacă teatru, mult umor, un strop de romantism şi o atmosferă feerică. Acestea sunt ingredientele comediei “Visul unei nopţi de vară”, de Shakespeare, înscenată ingenios la Teatrul Naţional din Cluj de regizorul Sorin Militaru.

 

Spectacolul a avut premiera aseară, fiind precedat sâmbătă de o avanpremieră, ambele cu sala plină şi cu un public care a gustat copios peripeţiile eroilor.  “Visul...” e considerată  una dintre cele mai bune comedii ale lui Shakespeare, scrisă în perioada de apogeu a creaţiei sale, prin 1590. Piesa împleteşte trei “poveşti”. Hermia îl iubeşte pe Lysander, dar ar trebui să se mărite cu Demetrius, pentru care n-are nici un sentiment. Prietena ei, Helena, îl iubeşte pe Demetrius, care nici nu se uită la ea. Totul se petrece la curtea ducelui Theseu, care-şi pregăteşte nunta cu Hyppolita.

 

în pădurea de lângă castel, regele şi regina zânelor, Oberon şi Titania, s-au certat, iar Oberon îl trimite pe spiriduşul Puck să-i aducă o floare care poate îndrăgosti pe oricine de prima persoană întâlnită. Tinerii se ascund în pădure, unde apare şi o trupă de teatru alcătuită din meşterii curţii ducale, care repetă pentru un spectacol. Puck, cam distrat, provoacă noaptea o întreagă tevatură între cuplurile pădurii, îndrăgostind tinerii anapoda şi pe Titania înnebunind-o după un meşter prefăcut în măgar. Dimineaţa va aduce pacea şi fericirea eroilor, iar în final meşterii vor juca spectacolul dedicat nunţii ducelui.

 

Regizorul Sorin Militaru a exploatat inteligent datele piesei, accentuând nota comică, dar păstrând şi accentul romantic. Cuplurile sunt marcate exact. Cei patru îndrăgostiţi sunt nişte adolescenţi, cu reacţiile potrivite vârstei. Voluntara Hermia (Ramona Dumitrean) îl domină pe bleguţul Lysander (Silvius Iorga), iar virilul Demetrius (Cristian Rigman) se completează bine cu senzuala Helena (Angelica Nicoară). Brutalul duce (Emanuel Petran) şi nonconformista Hyppolita (Patricia Boaru) se oglindesc în cuplul Oberon-Titania (Ionuţ Caras şi Miriam Cuibus). în aceste scene persistă nota romantică, nu lipsită însă de accente comice, mai ales cele provocate de neastâmpăratul Puck (Viorica Mischilea).

 

Comicul atinge însă apogeul în scenele cu meşterii, care dau sarea şi piperul piesei. îmbrăcaţi toţi la fel, în costume, cu băşti şi serviete sub braţ, aceştia sunt adevărate “personaje”, fiecare cu ticurile sale. De la Gutuie (Sorin Misirianţu), cu aere de mare regizor, la Fundulea (Ovidiu Crişan), “vedeta” trupei, făcut măgar şi iubindu-se cu Titania sub vraja lui Puck, sau de la moalele Blându (Ruslan Bârlea) la Flaut (Adrian Cucu), care va juca rolul femeii în piesa meşterilor, se construieşte o gamă de caractere comice. Alături de Botişor (Dragoş Pop), Subţirelu (Cătălin Herlo) şi “calfele” Radu Lărgeanu şi Miron Maxim, meşterii parodiază ideea de teatru într-o manieră tipic shakespeariană, care provoacă hohote de râs.

           

Spectacolul cultivă excelent jocurile de cuvinte, expresiile cu dublu înţeles, confuziile de situaţie, deşi uneori apar mici stridenţe, “artificii” regizorale cam grosolane, ca atunci când Titania cântă la uriaşul sex măgăresc al lui Fundulea. în general însă, ansamblul e bine dozat, cu alternanţe potrivite între comic şi romantic. “Visul unei nopţi de vară” este o comedie de mare public, dar care nu face rabat de la valoarea artistică. Ea inaugurează la Cluj “Anul comediei”, şi o face într-un mod cât se poate de fericit.

 

Un spectacol complet

 

Decorul simplu şi eficient al lui Cristian Rusu – un podium central, figurând pădurea, şi un spaţiu de prim-plan al curţii ducale, completate de câteva schele şi o frescă de fundal – a permis un joc fluent şi fluid al actorilor. Muzica lui Vlaicu Golcea colorează minunat atmosfera piesei, mai ales prin tema principală. Spectacolul a pus excelent în evidenţă echipa de actori, fără să estompeze individualităţile.