Vizita ad limina apostolorum se desfăşoară în spiritul canoanelor Bisericii, urmând o tradiţie foarte veche, care începe chiar de la Sfântul Pavel – în Epistola către Galateni (1,18), Apostolul Neamurilor spune: “După trei ani, m-am suit la Ierusalim ca să-l cunosc pe Chefa (Petru) şi am rămas la el 15 zile”. Urmând această tradiţie a Bisericii Catolice, Episcopii Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, împreună cu Episcopii Bisericii Romano-Catolice din România şi Republica Moldova, au călătorit spre Cetatea Eternă, Roma.
Vizitele ad limina se fac periodic, o dată la cinci ani, ultima vizită desfăşurându-se între 24 februarie şi 2 martie 2003. Decalajul actual se datorează memorabilei călătorii apostolice a Papei Ioan Paul al II-lea în România, în perioada 7-9 mai 1999, precum şi morţii Pontifului Roman în aprilie 2005 şi Conclavului pentru alegerea noului Papă, Benedict al XVI-lea.
Primul moment foarte important al vizitei a fost pelerinajul şi omagiul la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. în prima zi, luni, 8 februarie, Episcopii au celebrat împreună Sfânta Liturghie la mormântul Sfântului Petru, care se află sub Altarul principal al Bazilicii San Pietro, sub Altarul Confesiunii.
Despre acest moment, P.S. Florentin a spus: “A fost o Liturghie profund trăită, celebrată pe locul unde se află cel căruia Hristos i-a spus: «Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri» (Mt 16,18-19)”, adăugând: “Cu multă emoţie, la încheierea acestei Sfinte Liturghii ne-am deplasat la mormântul Servului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, unde am spus împreună o rugăciune şi am încredinţat aceste zile de vizită Pontifului Roman care a fost şi considerăm că este încă de mare ajutor Bisericii noastre”.
De asemenea, în ziua de miercuri, 10 februarie, de la ora 16.00, s-a celebrat Sfânta Liturghie în rit bizantin şi în limba română la altarul absidal central al Bazilicii Patriarhale “San Paolo fuori le Mura”, unde se află mormântul Sfântului Apostol Pavel.
Al doilea moment semnificativ a fost întâlnirea privată cu Sfântul Părinte, Papa Benedict al XVI-lea. Redăm relatarea Preasfinţiei Sale Florentin despre acest moment emoţionant: “Ziua de vineri, 12 februarie, a fost o zi memorabilă pentru Biserica Catolică din România, în care întreg episcopatul l-a întâlnit pentru întâia oară în vizita ad limina pe Sfântul Părinte, Papa Benedict al XVI-lea.
De dimineaţă constatăm că este o zi deosebită, pentru că ninge cu fulgi mari, cu toţii suntem uimiţi – de 25 de ani nu a mai nins aşa la Roma. După Sfânta Liturghie, totul este îmbrăcat în haină albă, imaculată, ne simţim cu adevărat ca acasă. Ne pregătim, şi la ora 10.15 plecăm cu multă emoţie din Colegiul Pio Romeno, pentru a ajunge la timp la audienţele private cu Pontiful Roman.
Pătrundem în curtea San Damaso din Vatican, urcăm la nivelul I şi parcurgem, însoţiţi de ceremonieri, holurile şi grandioasele săli de audienţă frumos ornate cu frescă, cu marmură de diferite culori, cu statui, cu frumoase vaze de porţelan, cu multe, multe picturi celebre. Este un adevărat muzeu alcătuit în timp prin darurile primite de către Pontifii Romani. [...]
La început au fost invitaţi Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş, P.S. Vasile Bizău, Episcop auxiliar al Curiei din Blaj, şi P.S. Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar cu sediul la Bucureşti.
La timpul rânduit sunt poftit mai întâi în câteva săli anticameră, şi apoi în sala cea mare de audienţă. Salut cu emoţie, plecând genunchiul şi, cu capul descoperit în faţa urmaşului în Tronul Apostolic al Sfântului Petru, sărut inelul Pescarului, Vicarul lui Hristos, semnul vizibil al unităţii noastre. Discuţia decurge foarte amical, pe un ton foarte blând.
Sfântul Părinte mă întreabă, mai întâi, arătându-mi un mare atlas deschis, care sunt limitele teritoriului Eparhiei noastre. Atunci am deschis materialul deja pregătit, cu imagini, cu cifre, cu fotografii, şi am parcurs împreună acest material, la care Pontiful Roman, atunci când a dorit, a pus anumite întrebări. După ce am încheiat această prezentare a Eparhiei de Cluj-Gherla, am ţinut să-i mulţumesc Sfântului Părinte pentru grija paternă faţă de Biserica noastră şi, de asemenea, să-i mulţumesc pentru încrederea acordată, numindu-mă ca membru al Consiliului General al Secretariatului General al Sinodului Episcopilor şi membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
înainte de a pleca, am amintit Sfântului Părinte dificultatea pe care o are ţara noastră în contextul general al crizei economice şi, implicit, Biserica noastră, în mod particular preoţii căsătoriţi, cu familii numeroase, dar şi laicii în vârstă sau bolnavi. De asemenea, am amintit despre criza de la nivelul instituţiilor, după care Sanctitatea Sa m-a rugat să scriu câteva rânduri cu privire la aceasta. De asemenea, am mai pus problema restituirii bunurilor Bisericii, a construirii de noi edificii de cult, problema ecumenică, am amintit şi de construcţia noii Catedrale (din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca).
în final am îngenuncheat, cerând Pontifului Roman, urmaşul Sfântului Apostol Petru, o binecuvântare cu totul specială pentru întreaga noastră Eparhie de Cluj-Gherla, pentru preoţi, diaconi, ipodiaconi, seminarişti, călugări, călugăriţe, laici, familii, copii, tineri, bătrâni, bolnavi şi toţi cei care s-au încredinţat rugăciunilor noastre, vii şi adormiţi. Sanctitatea Sa, cu o voce blândă şi paternă, mi-a conferit această binecuvântare, după care am oferit darurile aduse: un album în limba germană cu oraşul Cluj, două CD-uri cu muzică religioasă aparţinând Corului Magnificat şi cu Liturghia «Sf. Ioan Gură de Aur», precum şi o carte dedicată acestui an al Sfintei Preoţii.
în timpul discuţiilor, Sanctitatea Sa, plăcut impresionat de această prezentare în imagini, a menţionat că, într-adevăr, Eparhia noastră este o Eparhie vie, cu un număr frumos de preoţi; cunoştea problemele ecumenice pe care le avem, cunoştea criza economică prin care trecem.
în încheierea întâlnirii, la ultimul sărut de inel, mi-a spus, privindu-mă în ochi: Pregate anche per me! – Rugaţi-vă şi pentru mine!. Apoi, la semnalul Sanctităţii Sale, a intrat Mons. Nicola, prelatul care m-a condus din nou în sala de aşteptare, unde am rămas câtva timp cu o bucurie cu totul deosebită în suflet şi cu o consolare după acest moment de întâlnire cu cel care este Capul suprem al Bisericii Catolice, dar şi Tatăl nostru, al Episcopilor, Păstorul cel Blând, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru că l-a dat Bisericii Catolice şi mulţumindu-I că suntem catolici şi avem acest har de a putea privi persoana care reprezintă semnul şi sensul unităţii noastre.
în continuare, în sala de aşteptare au sosit toţi cei 16 Episcopi ai CER, la care s-a adăugat şi Episcopul Anton Coşa de la Chişinău. împreună, la momentul potrivit, am purces în sala de audienţă unde ne aştepta Sfântul Părinte. Am ascultat mai întâi mesajul preşedintelui CER, Mons. Ioan Robu, iar apoi cuvântul Sfântului Părinte, care, după ce ne-a salutat, şi-a exprimat mulţumirea pentru angajarea noastră generoasă în serviciul renaşterii şi dezvoltării comunităţilor catolice din ţările noastre şi ne-a îndemnat să continuăm să fim păstori zeloşi ai Turmei lui Hristos, păstrând şi transmiţând patrimoniul credinţei, propunând credincioşilor un itinerar de credinţă creştină matur şi responsabil, în special în serviciul religios şi cateheză, în pregătirea pentru sacramente.
De aceea, ne-a sfătuit să promovăm cunoaşterea Sfintei Scripturi, a Catehismului Bisericii Catolice, a documentelor Magisteriului, în mod deosebit ale Conciliului Ecumenic Vatican II, a Enciclicelor Papale. Vorbind despre Anul Sfintei Preoţii, ne-a îndemnat să fim adevăraţi părinţi pentru preoţii noştri, să menţinem comuniunea între noi şi să fim alături de ei într-un climat de afecţiune, de atenţie şi de dialog respectuos şi fratern, interesându-ne de condiţiile lor spirituale şi materiale, de necesarul lor teologic şi pastoral.
De asemenea, ne-a invitat să fim cu atenţie asupra institutelor călugăreşti şi a persoanelor consacrate pe care le avem în structurile noastre, să acordăm o atenţie deosebită promovării pastoralei vocaţiilor, formării umane, spirituale şi intelectuale a candidaţilor la preoţie în seminarii şi în alte institute de formare.
în continuare, Sfântul Părinte a arătat că înflorirea vocaţiilor sacerdotale şi călugăreşti depinde în bună parte de sănătatea morală şi religioasă a familiilor creştine. Familiile catolice au mărturisit – spunea Sfântul Părinte – uneori cu preţ scump, fidelitatea faţă de Evanghelie, dar astăzi le vedem supuse plăgilor avortului, alcoolismului, corupţiei, drogurilor şi controlului naşterilor prin metode contrare demnităţii persoanei umane. De aceea, ne-a invitat să promovăm centrele parohiale de consiliere care să asigure o pregătire adecvată vieţii conjugale şi familiale şi să organizeze mai bine asistenţa pastorală a tineretului. O angajare precisă, pentru a favoriza prezenţa valorilor creştine în societate.
Sfântul Părinte a abordat şi problema relaţiei dintre catolici şi ortodocşi, invitând la mai mare deschidere şi împăcare, la a putea găsi soluţii adecvate în spiritul dreptăţii care trebuie să însufleţească rapoartele dintre fraţii lui Hristos. A amintit, de asemenea, despre aniversarea a 10 ani de la vizita Sfântului Părinte Ioan-Paul al II-lea în România şi importanţa acelui strigăt de Unitate! care a venit din piepturile credincioşilor, dorinţa de a dialoga în caritate, în adevăr şi a promova iniţiative comune. Astăzi, în mod deosebit, este important să se colaboreze între ortodocşi şi catolici, în domenii privind apărarea rădăcinilor creştine ale Europei, a valorilor creştine, mărturia în comun asupra unor teme cum sunt familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea în viaţa publică, ecologia.
«La încheierea întâlnirii noastre – a spus Sfântul Părinte –, gândul meu se îndreaptă spre comunităţile voastre: duceţi preoţilor, călugărilor, călugăriţelor, tuturor credincioşilor din România şi Republica Moldova salutările mele şi încurajarea mea, dându-le asigurarea afecţiunii mele. Invocând mijlocirea Maicii Domnului şi a sfinţilor din ţările voastre, vă dau din inimă binecuvântarea mea, vouă şi tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu încredinţat solicitudinii voastre pastorale», a încheiat Sfântul Părinte, după care a urmat binecuvântarea întregii Conferinţe Episcopale, apoi, din nou, salutul individual, şi fiecare dintre membrii Conferinţei Episcopale a primit câte o foarte frumoasă cruce pectorală.
S-au făcut fotografii de grup, după care a fost adus cadoul din parte Conferinţei Episcopale, o icoană reprezentându-L pe Hristos înviat, de asemenea, o medalie cu Episcopul Petru Pavel Aron, un ştergar cu motive naţionale româneşti şi un album cu România”.
Al treilea moment important al vizitei ad limina au fost vizitele la diferitele organisme ale Curiei Romane, Congregaţii, Dicasterii, Consilii Pontificale – instrumente ordinare ale ministerului petrin şi care acţionează cu putere vicarială ordinară conferită din partea Pontifului Roman.
între temele discutate cu prefecţii şi membrii diferitelor dicasterii, a fost şi stadiul proceselor de beatificare, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, unde membrii CER au fost primiţi de către prefectul acestei Congregaţii, Mons. Angelo Amato. Biserica Greco-Catolică are depuse cauzele Episcopilor Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu, pentru declararea lor ca fericiţi martiri.
S-a amintit despre faptul că există deja un postulator şi se pregătesc volumele actelor procesului pentru a se verifica validitatea juridică a acestor cazuri. Dacă totul este în regulă, se va numi în continuare un relator care va prezenta aşa-numita pozitio. Prefectul Congregaţiei a subliniat că au actualmente în lucru peste 2.000 de cauze, de aceea sunt aglomeraţi şi au cerut răbdare şi încredere în munca lor.
în ziua de joi 11 februarie, Episcopii români au avut harul de a concelebra la Sfânta Liturghie Pontificală din Bazilica Vaticană, de la ora 10.30, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, alături de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea. în aceeaşi zi, de la ora 19.00, Episcopii au fost primiţi la Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun.
La finalul vizitei, P.S. Florentin a concluzionat: “Putem spune că vizita ad limina din perioada 8-13 februarie a.c. a fost un moment de forţă, un moment de mare intensitate spirituală, un moment de împărtăşire a problemelor noastre, a dificultăţilor noastre, a realizărilor şi bucuriilor noastre, un moment de ascultare a unor sfaturi, recomandări din partea reprezentanţilor Congregaţiilor şi Consiliilor Pontificale, un moment în care particularul s-a întâlnit cu generalul şi am avut ocazia să simţim grija pe care Pontiful Roman o are, prin aceste structuri, faţă de Bisericile Catolice.
Ziua de vineri, aşa cum am subliniat la timpul potrivit, marcată prin acel semn ceresc al ninsorii venite după 25 de ani, care a îmbrăcat toată Roma în haină albă, imaculată, a fost pentru noi o zi de maximă intensitate, când ne-am întâlnit cu Omul îmbrăcat în alb, cu Pontiful Roman, în cadrul audienţelor programate în Vatican. A fost un moment de emoţie, de împărtăşire, de bucurie şi de întărire în credinţă, de comuniune, moment în care am avut în faţa noastră semnul real al unităţii noastre în persoana Pontifului Roman, cel pentru care Episcopii noştri şi-au dat viaţa în închisori, cel care şi-a oferit întreaga viaţă în slujba misiunii sale de Vicar al lui Hristos. Ne întoarcem acasă cu sufletele pline de bucurie, binecuvântându-L pe Dumnezeu pentru faptul că ne-am născut în această credinţă şi am fost chemaţi la sfânta slujire în această credinţă a Bisericii Catolice.
Acum, la încheierea acestei vizite, ne vin pe buze cuvintele de încheiere ale Simbolului Credinţei, în care ne manifestăm identitatea noastră creştină, pe care parcă le rostim acum cu mai multă putere, tărie, curaj şi forţă: Cred într-una Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică, mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor, aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”.
(Biroul de Presă)
