ZIUA de Cluj vă recomandă: "Nuvele regãsite", de William Faulkner

Cele cinci nuvele, unele dintre ele stând la baza unor viitoare romane ale scriitorului – cum sunt “Neînfrânţii”, “Cãtunul” sau “Pogoarã-te, Moise!” – au fost publicate, la vremea lor, în diferite reviste americane, dar niciodatã pânã acum nu au fost adunate sub coperţile unei cãrţi.

Nuvela “Neînfrânţii” este punctul de pornire al romanului cu acelaşi titlu, care urma sã fie scris. încã de la primele pagini, stilul faulknerian rãzbeşte din cuvintele uşor absurdizate, cât sã facã transferul în lumea cealaltã, cea a ficţiunii.

Dupã ce ne-am obişnuit în “Zgomotul şi furia” cu o naraţiune din punctul de vedere al retardatului mintal Benjy, în “Neînfrânţii” avem de-a face tot cu o perspectivã narativã puerilã, povestitorul fiind un copil. Dacã Bayard, naratorul, are în primele pagini 12 ani, el creşte odatã cu derularea evenimentelor, având la sfârşitul nuvelei 16 ani. Arta povestitului evolueazã, aşadar, odatã cu maturizarea lui Bayard.

E drept, transformarea lui din copil în bãrbat a fost un proces mai rapid decât ar presupune normalul, în condiţiile în care  tocmai perioada pubertãţii lui a fost marcatã de Rãzboiul Civil dintre 1861 şi 1865. “Erau vremuri ciudate pe-atunci”, spune el la un moment dat despre perioada în care tatãl lui, John Sartoris, lupta împotriva “yankeilor” care doreau sã-i elibereze pe negri de sub sclavie.

“Ringo şi cu mine”, cum spune el în mod repetitiv, parcurg un adevãrat traseu de maturizare prin rãzboi, alãturi de Buni, poate cel mai pitoresc personaj al nuvelei. “Buni şi cu Ringo şi cu mine” sunt nişte şmecheri în propriul sens al cuvântului, pãcãlind o serie de sergenţi, de la care primesc cai şi pe care îi vând apoi înapoi.

Buni este un fel de amestec de feminitate protectoare (amintesc scena memorabilã în care îi ascunde sub fustã pe copiii Bayard şi Ringo), bãrbãţie fermã (afacerea cu caii) şi conştiinţã religioasã (deşi încalcã reguli, îngenuncheazã şi îşi cere iertare de la Dumnezeu pentru fiecare dintre ele).