“Asistăm la un blocaj financiar în lanţ”

Directorul societăţii Transilvania Recuperări Creanţe, Monica Paraschiv, susţine că neîncasarea facturilor a generat la Cluj o explozie de insolvenţe.

 Criza a provocat un efect de domino: din cauza scăderii vânzărilor clienţii nu îşi achită datoriile, societăţile îndatorate nu îşi pot plăti furnizorii, iar dificultăţile financiare se propagă, constată directorul Transilvania Recuperări Creanţe (TRC), Monica Paraschiv. O consecinţă o reprezintă explozia de insolvenţe la Cluj.

 

De ce este dificilă recuperarea creanţelor?

Aceasta reflectă starea economiei. Nu mai sunt bani pe piaţă şi se recuperează mult mai greu. Aproape fiecare firmă are credite bancare, iar în ultima vreme s-a diminuat mult volumul de vânzări. Firmele îşi plătesc datoriile către stat şi bănci şi ajung să aibă restanţe la creditele comerciale, nu mai pot să îşi achite datoriile către furnizori. Atunci apare un recul şi nu se mai pot aproviziona. Ca urmare, scade încă o dată volumul de încasări, iar firmele merg din rău în mai rău.

 

S-au schimbat lucrurile faţă de anii trecuţi?

înainte de 2008 gradul de recuperare era cu mult mai mare, pentru că firmele dispuneau de bani. Activitatea companiilor de recuperări avea rezultate mult mai bune. în 2010, faţă de 2009, numărul dosarelor a crescut de cinci ori. Dacă înainte firmele erau dispuse să îşi aştepte partenerii de afaceri să plătească, acum vin după o săptămână. Cu câteva zile înainte de termenele când se fac plăţile la stat clienţii încep să ne asalteze cu întrebările despre dosare. Este o presiune fantastică pe firme cu privire la creanţele bugetare.

 

Care este problema nr. 1 în recuperarea creanţelor ?

Intrarea în insolvenţă a debitorilor. Spre deosebire de recuperarea creanţelor bancare, unde băncile se folosesc de garanţii, iar timpul recuperării nu contează foarte mult, în cazul creanţelor între firme timpul presează prin faptul că planează mereu pericolul ca debitorul să intre în insolvenţă. Din acel moment nu mai ai voie să te atingi de bunurile lui. 

 

Sunt multe astfel de cazuri?

S-au înregistrat creşteri spectaculoase ale cererilor de intrare în insolvenţă. Există firme mari care au cerut această procedură când au ajuns să fie executate din mai multe direcţii. Pentru a nu li se lua banii din conturi, bunuri, s-au pus sub protecţia legii. Numărul cererilor de deschidere de insolvenţă a crescut cu 100% în 2009, faţă de 2008. 

 

Există profitori pe această piaţă?

A apărut o practică nouă: vin oameni care cumpără firme vechi, cu datorii, şi iau marfă de sute de mii de lei pe ele, după care nu mai plătesc nimic. Avem un caz în care cineva a cumpărat 18 firme. Achiziţionează mărfuri şi le vând la jumătate de preţ, îşi creează lichidităţi, după care dispar.

 

Care sunt domeniile cele mai expuse?

Construcţiile, industria, unde sunt mărfuri cu valori mari, sectorul petrolier. Există restanţe de peste un milion de lei ale unui consiliu local (CL) pentru drumuri, canalizare, sumă care nu s-a mai alocat. Beneficiarii, firme private care au lucrat pentru stat, nu şi-au luat banii. O datorie neplătită de stat prin CL afectează zeci de firme. Nici pompele private de carburanţi nu mai sunt rentabile, merg pe pierdere. La firmele mai mici vânzarea se face prin contract, nu prin plata la pompă. O cisternă de motorină neplătită înseamnă 100.000 de lei, iar atunci privaţii sunt pe pierdere constantă.

 

Cât durează recuperarea unei creanţe?

Există o fază amiabilă, în care luăm legătura cu debitorul care îşi eşalonează suma şi recuperăm banii. Abordăm simultan şi varianta amiabilă, şi pe cea legală. Prima durează o lună, perioadă în care efectuăm demersuri juridice. Recuperarea unei creanţe prin instanţă durează minimum şapte-opt luni. Cu cât creanţele sunt mai vechi, cu atât şansele de recuperare sunt mai mici.

 

Topul insolvenţelor în trimestrul I

 

1. Bucureşti   825

2. Bihor                      345

3. Cluj                         325

 

Sursa: Coface România