Ion Sturza: “Românul a pierdut cultura benzii rulante”

Milionarul din Topul Forbes, artizan al afacerii Rompetrol - KazMunaiGaz, explică, pentru ZIUA de CLUJ, de ce vrea să facă aici un parc tehnologic, şi nu producţie industrială.

Fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, vorbeşte despre companiile care vor veni în parcul tehnologic de pe platforma Libertatea şi despre impactul pentru investitori al decapitării administraţiei clujene. Ex-directorul adjunct al Rompetrol, amic cu miliardarul Dinu Patriciu şi investitor în energie pe pieţele ex-sovietice, şi-a lansat noul business de la Cluj.

Cum aţi ajuns la Libertatea?
Am văzut mai multe locaţii, în mai multe zone, inclusiv în Sibiu, Arad sau Oradea. Am făcut un "scoring" interior în care s-a analizat ce ar trebui să existe pentru a realiza un parc tehnologic acolo şi Clujul a trecut acest test: este un oraş universitar, cu infrastructură bună, cu aeroport, cu imagine de oraş unde există ştiinţe. Platforma am găsit-o în comunicarea cu business-ul local, inclusiv cu Sorin Dan (fostul proprietar al Libertatea - n. red.).

Aţi văzut mai multe proprietăţi în Cluj?
Da, de diferite grade de interes pentru noi. Pentru un parc tehnologic e foarte important să ai spaţii mari, generoase. De obicei, ele se construiesc de la zero, într-un loc unde poţi să realizezi toate "mofturile" arhitecturale, unde să poţi pune inclusiv spaţii verzi generoase. Este foarte greu să găseşti în oraş zone cu astfel de atribute: terenurile sunt în afara infrastructurii, e greu de găsit spaţii în interiorul Clujului unde să poţi să faci un astfel de parc. Libertatea este un caz fericit fiindcă putem dedica 17.000 mp spaţiilor verzi. Mai e o cerinţă importantă: proiectul trebuie să fie sustenabil, să aibă şi componenta de acces la transport în comun, astfel încât oamenii să nu vină cu maşina, aceasta fiind o contribuţie la noţiunea de proiect "verde". Sperăm ca şi proiectul tramvaiului din Cluj să fie realizat.

Cu cât aţi cumpărat Libertatea?
Cifrele sunt confidenţiale, ale acţionarilor. Oricum, piaţa e foarte jos, la imobiliare, la terenuri. Ar fi fost păcat să nu profităm.

Prima fază a proiectului este dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Sunt companii mari care să vină pe platformă?
Noi ne-am gândit să contribuim cu spaţii decente pentru IMM, cu serviciile necesare. Aici există cerere. În Cluj nu există deficit de spaţii comerciale, de birouri, dar ele au fost construite în perioada de boom imobiliar, fără să se ia în considerare necesităţile clientului. Pentru a avea succes, un parc tehnologic trebuie să combine companii mari şi mici, partea de business cu cea de incubatoare de afaceri. Când vom avea posibilitatea să colaborăm cu autorităţile locale, vrem să le oferim condiţii de spaţii pentru incubatoare de business. Acesta ar fi bazinul de cadre pentru companii mari interesate. Investitorii mari sunt din domeniul telecomunicaţiilor, avem o companie mare din telecom interesată de amplasarea unui centru de date în zona noastră, există o companie de soft care caută să se extindă. Toţi au ideea aceasta: construim clădiri şi vin companiile, toţi îi vor pe cei de la IBM. Dacă ar vedea cum arată un contract cu IBM şi care sunt cerinţele, ar înţelege că niciodată aceasta nu se instalează atât de simplu. Cerinţele sunt foarte dure, companiile acestea au mai mulţi avocaţi decât angajaţi care se ocupă de business-ul de bază. Dar şi dacă ai o companie de genul acesta, eşti asigurat că ai chirie la un nivel normal, pe termen lung.

Când va veni o companie care să vă asigure pe termen lung?
Ei ne împing din urmă deja. Proiectul nu a fost încă anunţat, dar prezintă un interes mare. Ideea s-a conturat de câteva luni, dar noi, ca fond de investiţii, nu suntem străini de mediul de afaceri. Comunicăm cu partenerii noştri, cu piaţa.

Pe ce pieţe e promovat proiectul Libertatea?
Pe piaţa europeană în special, dar companiile mari americane şi-au arătat interesul, companii din domeniul tehnologiilor avansate.

Sunt interesate de România, de zonă?
Ei sunt interesaţi de România şi de zonă, nu de proiectul nostru şi nu specific de Cluj. Cu toate acestea, Clujul este o destinaţie preferată de mulţi. Mulţi dintre partenerii noştri ne-au spus că, dacă vin în România, vor în Transilvania şi la Cluj. Oradea, Arad sunt suprasolicitate de active industriale. Clujul, mai puţin. Viitorul Clujului nu e în fabrici de asamblare, nici chiar în soft gen Nokia.

Aici există, tradiţional, o componentă importantă de industrie. Moare de tot producţia?
Vor exista şi companii industriale, dar nu acesta e atuul major al oraşului. Clujul nu e un oraş muncitoresc, e un oraş de studenţi. Aceştia nu vor dori să stea la strung sau la banda rulantă. Marea problemă a companiilor mari care vor să profite de forţa de muncă ieftină este că au cerinţe foarte mari şi vor să plătească foarte puţin. Românul a pierdut cultura benzii rulante.

Nu pot fi toţi cei din Cluj specialişti în IT.
Aceştia vor deservi industria existentă. Cracovia şi Brno au câteva parcuri tehnologice în care sunt prezenţi toţi giganţii din IT şi telecom. Dacă e posibil la Cracovia, un oraş cu aceleaşi dimensiuni, cu aceleaşi universităţi ca aici, de ce nu e posibil la Cluj?

Există la Cluj incubatoare de afaceri, planuri ale Agenţiei Regionale de Dezvoltare.
Vom colabora cu agenţiile responsabile pentru domeniul inovaţiei, cu universităţile - vom avea un road-show unde vom expune ideea parcului. Vom încerca să punem la dispoziţia universităţilor spaţii de cercetare.

Un fond de investiţii pare o entitate abstractă. Cine dă, de fapt, banii?
Fribourg Investment este un fond de investiţii privat controlat de mine. Banii vin din proiecte anterioare. În România avem o subsidiară, GreenLight Invest. Recent am cumpărat o companie IT cu un portofoliu de produse foarte promiţător, pe care vrem să o dezvoltăm în România. Avem colaborări cu bănci pe instrumente financiare, avem activităţi în spaţiul ex-sovietic, în Rusia, Kazahstan, Republica Moldova.

În energie?
Da, petrol şi gaze. Avem activităţi foarte diverse, începând de la companii financiare la producţie de textile, agricultură. Filosofia noastră este să avem pachetul de control al unui proiect şi să ne implicăm operaţional.

Care sunt direcţiile de investiţii în România?
Avem resurse pentru proiecte mari, nu doar eu ca persoană fizică, ci grupul nostru de investitori. Nu avem proiecte, asta e problema. Eu sunt adeptul industriilor inovative, al economiei digitale, de aceea toate investiţiile noastre vor fi legate de IT, retail online, parcuri tehnologice.

Componenta acesta contează pentru companiile de afară?
Nu avem nici o şansă să aducem aici o companie dacă nu avem un proiect sustenabil, prietenos cu mediul. E şi o provocare mare acest proiect, din cauza zonei, care e foarte poluată. Acolo continuă clandestin activităţi de producţie care nu sunt compatibile cu normele de mediu. Cineva trebuie să înceapă transformarea zonei. Am făcut studiul preliminar de analiză, ştim cam care e gradul de poluare al proprietăţii. Costurile de ecologizare nu vor fi mari, fabrica nu a fost un centru de poluare a solului, mai mult a aerului.

Ce loc ocupă Clujul în planurile de investiţie?
Ne-am dorit un parc tehnologic din considerentul de a plasa mai multe investiţii, de a cofinanţa proiecte sau pe rezidenţi. Rezidenţii, dacă nu sunt doar nişte start-up-uri, ci nişte companii cu potenţial, pot să beneficieze de implicarea noastră în finanţarea afacerii, ca fond de investiţii. Ne-am dorit o platformă unde să strângem mai multe societăţi, să selectăm natural afacerile şi să plasăm investiţii.

Cum priviţi actualele evenimente din administraţia clujeană? Nu sunteţi rupt de fenomenul politic.
M-au sunat şi partenerii noştri care se uită la Cluj ca la o destinaţie de investiţii. Este un lucru extrem de regretabil.

Sunt îngrijoraţi?
Nu sunt, dar companiile mari au un "check-list", în care una dintre componentele luate în calcul pentru o investiţie ţine de coruptibilitatea autorităţilor centrale şi locale. România are o faimă extrem de proastă în sensul acesta, în mare măsură justificată. Clujul părea altceva, o oază. Unul din argumentele de a veni aici era că nu vom interfera cu autorităţile decât profesional. Companiile trebuie să rebifeze acest compartiment, coruptibilitate. Indiferent cum se va termina cazul, când ai doi demnitari de asemenea rang în astfel de situaţii e foarte trist din punctul de vedere al investitorilor. Noi suntem deprinşi, dar pentru companiile mari străine care se uită la Cluj şi la zonă e un semnal foarte prost. Din cauza acestui element se vor primi alte decizii investiţionale spre alte zone ale lumii.

Spuneaţi că cei de aici sunt obişnuiţi să audă de practici de corupţie. Cum arată mediul de aici, prin comparaţie cu alte zone? Operaţi pe pieţele ex- sovietice, care nu au reputaţia de a fi tocmai raiul corectitudinii.
Este mult mai civilizat aici, eu nu am avut probleme în acest sens. E mai european, mai civilizat, arată mai bine. Dar totul are un preţ. Atunci când vorbim de alte reguli de joc în spaţiul ex-sovietic le iei în calcul, ceea ce îţi face afacerea mult mai scumpă. Dacă o să începem în România să contabillizăm, să calculezi coeficiente de coruptibilitate atunci e trist.

În ce relaţii mai sunteţi cu Dinu Patriciu?
Nu avem nici un proiect comun, suntem doar amici, comunicăm la nivel personal şi la nivel de schimb de opinii despre climatul investiţional. Domnul Patriciu e prea mare pentru mine, mic antreprenor (râde).

Prezent în topuri

Unul dintre artizanţii tranzacţiei Rompetrol - KazMunaiGaz, Ion Sturza, figurează în ambele topuri ale milionarilor români, fiind cotat cu o avere de 85-90 de milioane de euro în Top Capital şi cu 90-95 de milioane în Forbes. La Cluj, Fribourg Development, subsidiară deţinută de fondul privat de investiţii Fribourg Investments (Cipru), deţine acum 90% din societatea Libertatea, fosta fabrică de mobilă, şi devine dezvoltator al unui parc tehnologic. Investiţia pentru prima fază a proiectului a fost estimată la 20 de milioane de euro.