„Agenții imobiliari să nu mai spună evaluatorilor că prețul e confidențial”

Acesta consideră că între evaluatori și agenții imobiliari ar trebui să existe o colaborare strânsă pentru că în acest fel cele două tipuri de specialiști își livrează reciproc afacerea. Dovada că nu ar trebui să existe competiție este adusă de agențiile imobiliare care au divizie de evaluare și care, prin împărtășirea informațiilor, au doar de câștigat, a afirmat directorul companiei de evaluare Veridio , în cadrul unui webinar organizat de reţeaua imobiliară RE/MAX.
 
Referitor la reglementarea industriei imobiliare, Vascu a sugerat că toată lumea ar avea de câștigat, cu condiția ca inițiativa să pornescă din partea breslei și să existe interese coagulate. ”Regret că profesia de agent imobiliar nu a fost reglementată. Îi lipsește respectul pe care ar merita să îl aibă în condițiile în care agenții sunt foarte aproape de oameni într-un moment important al vieții lor: achiziția unei case” .
 
Conform Eurostat, România se situează pe locul întâi ca număr de proprietari de case, dar și ca număr de cetățeni care vor să devină proprietari. Expertul clujean susţine că un evaluator trebuie să știe să estimeze corect valoarea unui bun. Experții în evaluare sunt cei care stăpânesc raționamentul și mecanismul, dar baza de la care pleacă este informația din piață. 
 
El spune că în lipsa unei surse concrete și sigure despre prețurile de vânzare ale imobilelor, evaluatorii clujeni petrec foarte mult timp pentru a colecta informații în ”zone destul de aride”, în loc să își concentreze eforturile asupra estimării propriu-zise.

Concluzia este că existența unor date publice într-un sistem unitar ar face diferența în activitățile legate de tranzacțiile imobiliare. ”Una din piețele importante din România este garantarea împrumutului - peste 50% din rapoartele de evaluare din țară au ca destinație băncile”, a menţionat Vascu.

Există trei tipuri de abordări complementare în realizarea raportului de evaluare: prin cost (cât mă costă să construiesc această clădire), prin venit (câți bani produce această proprietate), prin comparație (cu cât se mai vând imobilele similare).

Conform legii, tranzacția unui imobil nu necesită realizarea unui raport de evaluare decât dacă aceasta implică finanțarea cu credite bancare. În cazul în care cumpărarea se face cu ajutorul unui împrumut bancar, solicitantul creditului este obligat să obțină un raport de evaluare.
 
În schimb, contrar zvonurilor, banca nu poate impune un anumit evaluator, ci poate doar să propună o listă de 15 evaluatori agreați de bancă, iar solicitantul fie alege din cei 15 propuși, fie înaintează băncii un raport de evaluare realizat de către un alt evaluator autorizat, chiar dacă acesta din urmă nu se află pe lista băncii, a menţionat Vascu. 
 
Acesta a vorbit despre miturile care există în jurul subevaluării și supraevaluării unui imobil. Unul dintre cazurile care apar frecvent se referă la diferențele de preț între antecontract și contractul final.

Evaluatorul clujean spune că acest tip de diferență poate apărea când există o perioadă de câteva luni între data antecontractului și data la care s-a făcut evaluarea, iar în acest caz, dacă prețul stabilit de evaluator este mai mare, un argument ar putea fi faptul că piața a crescut, deci este un lucru încurajator pentru cumpărător - o dovadă că a făcut o investiție.
 
Pe agenda evenimentului găzduit în mediul online au fost incluse teme precum și rolul evaluării de proprietăți imobiliare, necesitatea raportului de evaluare în cazul vânzării unui imobil, relația dintre raportul de evaluare și prețul de vânzare – cumpărare, stabilirea prețului din contractul de vânzare–cumpărare, realizarea unui raport de evaluare al unei proprietăți imobiliare.