Birocrația înmatriculărilor, o afacere la Cluj FOTO

Să îți înmatriculezi o mașină la Cluj-Napoca reprezintă un adevărat calvar, dacă nu apelezi la “oamenii de bine”. Numeroase afaceri au încolțit în zonele unor instituții locale, răsărite de mai mulți ani pe seama birocrației dintr-un sistem ineficient.

Dosarul de înmatriculare a unui autoturism provenit dintr-o țară a Uniunii Europene trebuie să conțină nu mai puțin de 22 de hârtii, în original sau în copie, fiecare dintre acestea necesitând timp și majoritatea bani. Hopul financiar cel mai important îl reprezintă achitarea la administrația fiscală a timbrului de mediu, în multe din cazuri acesta ajungând să fie chiar mai mare decât valoarea actuală de piață a mașinii.

Este nevoie de cel puțin două zile de stat la finanțe ca să rezolvi problema: în prima zi iei o cerere, o completezi, dar decizia de impunere ți se eliberează abia a doua zi. Cu aceasta mergi la trezorerie, unde o depui la un ghișeu, dar achiți banii la altul. Că așa e în România. Dacă ai ghinionul să ajungi la final de an, trebuie să stai la trezorerie câteva ore, pentru că funcționarii de aici nu fac față afluxului de contribuabili, iar în o oră se procesează în jur de 100 de cereri. Chiar și după ce e plătit timbrul, suma nu este vizualizată de către Ministerul Administrației și Internelor decât după trei zile, deși ambele sunt instituții de stat. 

La primărie e necesar să te prezinți nu de două, ci de trei ori. Taxa de înmatriculare se plătește la sediul de pe strada Moților, iar pentru evidențierea și plata impozitului, eventual a amenzii de întârziere a plății trebuie să mergi la sediul din Piața Unirii. De asemenea, o ștampilă a primăriei, preferabil cea din cartierul Gheorgheni, cea mai aproape de “sursă”, apare și pe un alt document, formularul de înmatriculare.

Ca să îți depui dosarul la Taxe și Impozite, îți iei număr de ordine și aștepți în picioare mult și bine, în timp ce edilul Emil Boc îți explică pe un monitor, în surdină, cum stă treaba pe la municipiu. Nu ai copiile cerute pe loc? În gang este un xerox unde niște tanti scot copii pe bandă rulantă și au toate formularele care îți lipsesc. Desigur, dosarul se depune la parter, dar plătești la etaj. O altă taxă se achită la CEC Bank, dacă au chef doamnele plictisite de acolo să te servească. 

Cea mai mare umilință pe care proprietarul de mașină o suferă este cea de la Registrul Auto Român, unde unii funcționari publici se comportă ca niște mici directori. Cei mai inchizitori sunt cei de la intrări, care îți aruncă dosarul peste ghișeu sau îți fac morală, după caz. Pentru eliberarea unui nou certificat de autenticitate aștepți 45 de minute. Desigur, inspecția tehnică periodică mănâncă timpul cel mai mult. Iar dacă ai de așteptat, nicio problemă, peste drum de sediul RAR, plasat pe un drum insalubru al comunei învecinate, Florești, a apărut un restaurant cu autoservire, care îți dă și de mâncat, și de băut. Pe banii tăi. Tot acolo, un birouaș cu dulap și măsuță te rezolvă cu tot ce vrei pe partea de birocrație auto.

Un alt pas este plata asigurării de răspundere civilă auto (RCA). Atenție, însă, dacă agentul de asigurare ți-a greșit, cumva, datele de pe poliță, ai șanse să fii refuzat la predarea dosarului. Până să ajungi la Serviciul de Înmatriculări de lângă Poliția Rutieră, de pe strada Albac, te mai izbești de vreo 3-4 formulare de completat, iar aici își intră în rol birourile aciuate în zonă, unde doamne amabile se oferă să îți întocmească tot dosarul. Contracost, desigur.

Firme și firmulețe de toate culorile împânzesc peisajul, mașini de lux, rable sau platforme se odihnesc pe asfalt ore sau zile întregi, înghesuite unul în altul. Tot acolo găsești un bar cu alimentară, firme care te rezolvă cu asigurări, înmatriculări, radieri, taloane și alte cele. Strada s-a transformat în parcare, iar pe trotuar locurile destinate parcării unor mașini sau sabotării altora sunt ingenios demarcate, cu anvelope de mașini. Un proprietar s-a enervat și, în semn de protest, i-a ridicat unui șofer ștergătoarele de parbriz.

În fața instituției, un panou de afișaj aburit, din care nu înțelegi mai nimic. Înăuntru, buluc de oameni la aparatul de eliberat bonuri, ancorat într-o dală luată din pavaj, cei mai mulți pentru înmatriculări. Teoretic, există șapte ghișee, dar unul este dezafectat, unul este pentru eliberări de acte și unul pentru permise. Din cele patru rămase, unul este destinat celor care s-au înscris pe internet. Rămân, trei ghișee dintre care de fapt doar două procesează constant. 

"Niște gunoaie! Ei stau și beau cafele, nu au niciun respect față de cetățean. Unul vine din alt județ și trebuie să stea ore întregi în picioare. La fel și cu parlamentarii, așa ceva numai la noi se întâmplă, nu și acolo de unde vine BMW-ul ăla. Efectiv își bat joc de oameni. Profită de faptul că nu au concurență”, se plânge un tânăr șofer. Pentru că sistemul e prost organizat, iar personalul insuficient, polițiștii de la ghișeu reușesc să proceseze, în medie, doar 20 de dosare pe zi. 

“Am ajuns cu cinci minute după deschiderea ghișeului și eram deja numărul 64; am fost nevoit să aștept peste trei ore ca să îmi vină rândul”, mărturisește un conducător auto. Sala de așteptare este mică, fără toaletă, scaunele au spătarele rupte, dozatorul de apă este nefuncțional, iar din când în când sistemul informatic intră în stand by. În aceste condiții, în momentul în care intră în posesia mult râvnitelor plăcuțe de înmatriculare, șoferii se pot considera ca buni de făcut cinste. Drum bun!

Birocrație - Prefectură 1-0

Anul trecut, situația era aceeași, iar Prefectura Cluj promitea marea cu sarea. “Volumul de activitate a acestui serviciu este al doilea la nivel de țară, numărul mașinilor în Cluj s-a mărit foarte mult, iar din 2011 ni s-a redus numărul salariaților. Schema de personal de aici este subdimensionată; tocmai de aceea am solicitat mărirea acestuia, însă decizia vine de la nivel central. Sperăm ca din 2015 personalul suplimentar să fie disponibil și să putem să facem angajări”, declarau reprezentanții instituției. 

Înmatricularea în Germania: 50 de minute

ZIUA de CLUJ a făcut un sondaj printre șoferii care circulă în statele civilizate ale Uniunii Europene. “În Germania am înmatriculat o mașină a unei rude în 57 de minute, cu drum cu tot. Nu pot să înțeleg de ce în România se completează atâtea formulare, la nemți totul se face pe internet”, susține un român stabilit în acest stat. “Un prieten a radiat o mașină printr-un simplu telefon în Suedia. Acolo, dacă primești amendă când ai fost prins în trafic cu asigurarea expirată, primești amenda acasă împreună cu noua RCA, pentru că firmele de asigurări sunt interconectate”, relatează conducătorul auto al unei companii de distribuție.