Investitorii austrieci sunt speriaţi de amploarea evaziunii fiscale în România şi a perpetuării fenomenului muncii la negru, mai ales în construcţii. Aceştia propun o legislaţie fiscală mai simplă şi implicarea responsabilă a statului în gestionarea banilor publici.
„Austria este cel de-al doilea stat investitor în România, cu peste 10 miliarde de euro şi cu o cotă de 18%. Există 1.000 de companii austriece care au investit aici, dar, din păcate mediul este unul dificil, în primul rând pentru că multe firme de aici nu îşi plătesc taxele fiscale şi în al doilea rând pentru că acestea preferă munca la negru, în special pe piaţa construcţiilor. Vă daţi seama că este greu să prezinţi o ofertă competitivă la o licitaţie dacă alţii lucrează cu oameni fără forme legale. Şi se trezesc la un moment dat că aceşti muncitori, care au un nivel redus de loialitate faţă de angajator, îi fură în complicitate cu agenţiile de pază, cu care sunt mână în mână. Până la urmă acest lucru se va reflecta pierderile firmei respective", avertizează Arnulf Gressel, reprezentant al programul Advantage Austria.
Erich Kirchler, profesor la Universitatea Economică din Viena, a sugerat autorităţilor să îmbine partea de control cu cea de comunicare cu contribuabilii, de a le spune acestora ce se va întâmpla cu banii colectaţi din taxe şi impozite. „Cetăţenilor nu le place să plătească taxe însă e mai bine să dormi liniştit decât să te temi de un eventual control sau audit. În unele ţări evaziunea fiscală este văzută ca un delict minor, însă cetăţenilor trebuie să li se spună că aceasta este o opţiune riscantă. Rişti să pierzi nu numai suma datorată, ci să iei şi o amendă sau chiar să faci închisoare", atrage atenţia Kirchler. Acesta susţine că există şi o variantă de evitare licită a plăţii taxelor: compania Starbucks a ieşit pe pierdere de 15 ani de când este prezentă în Marea Britanie, însă directorul său a fost promovat.
Mihail Constantin, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), afirmă că în România sistemul de autoimpunere fiscală reprezintă un lucru relativ nou deoarece în comunism acesta era de preluare sau de reţinere de la contribuabil. „La noi este o situaţie atipică: sunt 2.000 de firme mari şi 18.000 mijlocii active, care contribuie cu 80% din veniturile la buget, iar 1,5 milioane de agenţi economici sunt mici sau cetăţeni cu activităţi independente, pe care e greu să îi controlezi. Şi dacă am vrea acest lucru, ar fi costisitor pentru doar 20% din venituri. Pe de altă parte, pentru evaziune sunt folosite firme mici, care sunt folosite şi apoi abandonate. La taxa pe valoarea adăugată evaziunea se mută de la o ţară la alta, iar banii, dintr-un buzunar în altul", susţine oficialul ANAF. El spune că principalele două direcţii sunt creşterea conformării voluntare a plăţii taxelor şi depistarea evazioniştilor. ANAF se va reforma din temelii în cinci ani, în primul rând prin informatizare, care va înlocui hârtiile, promite Constantin.
Larissa Bătrâncea, lector la Facultatea de Business, a contribuit la un studiu în 41 de ţări privind comportamentul fiscal, realizat în doi ani, pe 13.000 de contribuabili. „În Brazilia agenţii fiscali zboară cu elicopterele ca să estimeze proprietăţile, în Emiratele Arabe Unite pentru evaziune faci închisoare până la 20 de ani, dar scapi dacă returnezi suma, iar în China rişti să fii condamnat la moarte pentru aşa ceva", a conchis Bătrâncea. Dezbaterea „Comportamentul fiscal al contribuabililor şi măsuri de creştere a veniturilor bugetare" a adunat ieri în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai specialişti, universitari, oameni de afaceri.
