Cum se inventează pantofii Clujana în atelierul unde munca se măsoară în decade FOTO / VIDEO

Cum se inventează pantofii Clujana în atelierul unde munca se măsoară în decade FOTO / VIDEO
De un sfert de secol, Maria Dragoste face acelaşi lucru: ia calapodul, îl înfăşoară cu benzi adezive, trasează dungi cu creionul pe care le taie apoi cu cutter-ul şi dezlipeşte fâşiile. De aici, acestea ajung într-o secţie de microproducţie şi, dacă modelul are succes, pe raftul magazinelor. Vorbim despre atelierul de creaţie a pantofilor la celebra fabrică Clujana, unde vechimea în muncă se măsoară în decade.

E şi cazul Mariei Dragoste, unul dintre cei doi designeri de pantofi din fabrică. Are 52 de ani, dintre care 25 de ani, adică un sfert de secol, şi i-a petrecut în încăperea ticsită de modele în producţie, calapoade, cataloage cu modele ale designerilor celebri şi două bancuri de lucru, tăiate în mii de locuri de cutter-ul care trasează tiparul viitoarelor modele de pantofi.

Poate produce un model finit pornind doar de la o schiţă desenată pe o hârtie - „aduceţi-i o fotografie mică şi vă face pantoful" - şi arată şi un exemplu: o mireasă a vrut neapărat să poarte boncanci de la Clujana în ziua nunţii sale, albi, iar o tânără a venit cu schiţa unui model mai nonconformist. Chiar dacă astfel de comenzi sunt rare, Maria Dragoste şi Mariana Paşca - şi ea cu mai bine de 25 de ani petrecuţi în fabrică - fac şi modele la comandă.

"Nu e greu dacă-ţi place ce faci", spune ea, dar recunoaşte că, după un sfert de secol de desenat modele de pantofi, e greu să se reinventeze. Nu ar fi mai uşor să se încerce angajarea unor tineri în secţia de design şi microproducţie, cum ar fi absolvenţii Academiei de Arte şi Design? "Nu prea sunt interesaţi", spune şeful secţiei, Virginia Aursulesei, care, şi ea, lucrează în Clujana din 1983, exceptând perioada când fabrica a fost închisă, între 1999 şi 2004.

 

Nu toate modelele lucrate în departamentul de microproducţie ajung, însă, pe rafturi: "din 100, abia dacă se aleg zece", spune Aursulesei. De altfel, în ultimii doi ani s-au realizat 1.400 de modele, dar puţine dintre acestea au ajuns în magazine. Toate modelele se realizează în doar două mărimi - 37 pentru femei, 42 pentru bărbaţi.

 

Trebuie spus, însă, că dacă aţi cumpărat pantofi Clujana sunteţi privilegiat: doar în Cluj-Napoca se vând pantofii sub marcă proprie desenaţi şi croiţi în secţia de microproducţie. Şi nu doar atât, dar producţia ce poartă însemnele Clujana - şi nu ale altor clienţi pentru care fabrica lucrează în regim lohn - este de doar 10% din total, pondere care s-a păstrat încă de la redeschiderea fabricii, în 2004. „Sub marcă proprie vindem 10% din producţie, şi e desfăcută strict în magzazinele prorpii. Am încercat să vindem şi în alte părţi dar am întâmpinat probleme de încasări. Am lucrat cu tot felul de firme cu care poţi lucra şi ai surprize la plată", explică directorul Radu Ţărmure. În consecinţă, pantofii Clujana ajung doar în cele cinci magazine din Cluj-Napoca ale fabricii - la aeroport, în cele două mall-uri, în hipermarket-ul Cora şi la sediul fabricii.„E păcat", recunoaşte şi Ţărmure. „Soluţia pieţei a fost foarte în detrimentul nostru. Puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut foarte mult, iar cetăţeanul de rând mai bine trage de pantofi mai mult în loc să cumpere o pereche nouă. Nu cred că e o tendinţă locală, e naţională sau poate mondială", explică el.

Puţini sunt clujenii care nu au auzit povestea celebrei fabrici care a inventat bocancii Clujana, exportaţi în sute de mii de exemplare în perioada când pe platforma Clujana lucrau mii de oameni. Fabrica a fost înfiinţată în anul 1911 de familia Renner, sub denumirea de „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co. După primul război mondial s-a transformat în societate pe acţiuni şi şi-a schimbat numele în Dermata, moment în care a devenit şi cea mai mare fabrică de încălţăminte din România.

A trecut în patrimoniul statului comunist în 1948 şi redenumită „Fabrica de încălţăminte Janos Herbak", „Fabrica de Pielărie şi Încălţăminte Cluj" şi „Clujana SA". În anii '80 număra 8.000 de angajaţi şi avea propriile secţii de tăbăcărie sau articole de cauciuc. A fost declarată falimentară în 1999 şi închisă. A fost redeschisă în 2004 iar acum are aproximativ 400 de angajaţi.

 

Comenteaza