Exclusiv Video Foto Gardienii delicateselor Europei

Champagne, Parmigiano, Mozzarella, Roquefort, Chianti, Prosecco... Sunt produse din regiuni celebre care generează vânzări de 65 de miliarde de euro. Tocmai de aceea Europa și-a propus să le apere de falsificatorii globali. Direcția Generală pentru Agricultură a Comisiei Europene (DG-Agri) a invitat jurnaliști din 15 țări de pe bătrânul continent pentru a vedea la fața locului cum se fabrică produsele cu râvnitele etichete roșii în regiunea belgiană Valonia.

Brânzeturi maturate cu bere și lichior

Întreprinzătorul Jean-Marc Cabay gestionează Marguerite Happy Cow, cel mai mare producător de brânzeturi Herve. Tradițiile sunt de pe vremea regelui Charles al V-lea, dar unitatea de producție este relativ nou creată, după patru ani de cercetări demarate de fermierii locali. Sursa principală pentru vacile de aici este pajiștea cu iarbă "fără organisme modificate genetic" pe care pasc cel puțin șase luni din an.

Societe Herve produce 30 de sortimente de brânzeturi moi, presate sau din lapte covăsit, unele maturate cu bere sau cu lichiorul local peket. Este primul producător de brânză din Belgia care a obținut certificatul de denumire de origine protejată (DOP), alte branduri deținute fiind Abbaye du Val-Dieu și Fagne, însă fabrică și produse pentru rețeaua Carrefour.

"Materia primă este furnizată de 25 de producători de lapte din zonă, pe care îi plătim cu prețul corect. În producție folosim doar lapte pasteurizat", spune Cabay.

Brânzeturile au diferite forme, culori și dimensiuni, fiind singurele atestate ca produse în Belgia, și ajung pe mesele celor mai selecte restaurante. Herve Societe are 50 de angajați și procesează anual 15 milioane de litri de lapte.

Doamna de fier din Herve

Fromagerie du Vieux Moulin este o făbricuță condusă de 30 de ani cu o mână de fier de către Madeleine Hanssen-Polinard, o femeie mică de statură, dar foarte aprigă. A preluat ferma cu 70 de vaci de la părinți și fabrică brânza în mod tradițional, numai din lapte crud, împreună cu soțul ei, Philippe, doar cu o mână de angajați.

“Producția agroalimentară de nivel industrial nu are viitor, de aceea micii producători trebuie să fie mai bine promovați. Pasteurizarea reprezintă un șoc termic, din care rezultă un produs mort.  Animalele de pe pășunile noastre mănâncă o iarbă necontaminată ce crește dintr-un sol impregnat cu o bacterie care dă acea culoare roșie sau portocalie prezentă în brânză. La noi fermentarea se face natural, nu industrial, iar brânzeturile rezultate au zero lactoză. Le găsești în toate marile restaurante din Paris”, susține aceasta.

Brânza produsă aici are formă cubică, fiind spălată manual, de trei ori pe săptămână, cu o soluție de ciuperci champignon pentru a nu se albăstri. Din 1,8 litri de lapte se produc 200 de grame de brânză, certificată DOP, care costă 4,50 euro. Maturarea se face la subsol, la o temperatură de 12 grade.

Fromage de Herve fabrică anual 30 de tone, între 7 și 10% dintre cantitatea de brânzeturi produsă în Belgia, de 400 de tone. Majoritatea producției este livrată în Belgia și doar 10% ajunge în afara granițelor, în Franța sau în Germania.

Măcelar la 14 ani

Maestrul Phillippe Bouillon, din La Roche-en-Ardenne, este un măcelar hâtru și ospitalier. A preluat acum 18 ani afacerea înființată în 1955 de tatăl său, Michel, iar membrii familiei muncesc cot la cot în cadrul atelierului de producție, la magazinul de prezentare sau la micul restaurant unde se fac degustări. Fiul său de 14 de ani este deja pasionat și vrea să devină, la rândul lui, măcelar profesionist.

Cei patru angajați ai Maison Bouillon & Fils gestionează fabricarea și comercializarea a 50 de produse: carne proaspătă, cârnați, șuncă, dar și mâncare gătită, pentru catering, asigurând societății venituri anuale de 1 milion de euro. Carnea este preluată de la producători locali, iar apoi lăsată la maturare cu sare și pentru a se întrepătrunde proteina, iar unele sortimente, prelucrate în afumătoare cu lemn de stejar. 

Carnea care se folosește este de porc, vită, miel sau pui, iar ocazional, de animal sălbatic. Din gama de vârf, Jambon d’Ardenne, certificată cu indicație geografică protejată (IGP), se fac anual cel mult 1.200 de bucăți pe an, din Noix de Jambon d’Ardenne (bucăți mai mici), 5.000, iar din Saucisson d’Ardenne, 30 de tone.

“Am făcut, în mod excepțional, și nouă bucăți Jambon din carne de porc mangalița, originar din zona Ungariei, cu carne de la un producător din Verviers. Scopul nu e să producem în cantități mari, ci să facem produse de calitate doar în această zonă, vândute la prețul corect.

Livrăm în primul rând în măcelăriile și în magazinele din regiune, în restaurantele care promovează calitatea. Hipermarketurile sau exportul nu reprezintă o prioritate pentru noi”, spune Phillippe, care este și președintele Federației Măcelarilor din Provincia Luxembourg.

“Piața pentru produsele cu indicație geografică estimată În UE se ridică la 54 de miliarde de euro, la care se adaugă alte 11 miliarde în afara uniunii. Sunt 3.350 de produse cu indicație geografică înregistrate în UE, cele mai multe vinuri, urmate de produsele agrifood, fiind înregistrate, în ianuarie, 5.174 de dosare pentru aceste certificări. 30% dintre dosare au fost analizate în termen de doi ani, iar 11%, în peste trei ani, deci trebuie să facem tot acest proces mai modern și mai rapid. Pentru astfel de certificări nu e vorba neapărat de păstrarea tradiției, cât de asigurarea unei calități superioare, de exemplu un vin produs la standarde foarte înalte. Probabil că veți plăti mai mult decât dublu pentru un borcan de miere cu DOP, dar certificarea nu garantează că vinzi produsul la un asemenea preț, ci îi împiedică pe alții să producă așa ceva. Avem nevoie de protecție geografică pentru că sunt multe imitații în lume. China are 3.000 de produse similare celor din UE, iar în total sunt 10.000 de asemenea produse în Asia, Africa. UE nu protejează produsele Cheddar, Edam sau Cognac, ci regiunea respectivă, se îngrijește ca aceste produse să nu “evadeze” de acolo. Nu tolerăm produse cu etichete “gen Prosciutto”, “precum Champagne”, “asemănător cu Chianti”. Totuși, nu poți certifica astfel un produs din carne de vacă Angus pentru că ea este răspândită deja în toată Europa”.

                                                                                                  Francis Fay, head of unit DG-Agri

 

“În SUA a fost o adevărată frenezie cu producția de Prosecco tocmai pentru că acest produs a prins foarte tare la public, devenind o adevărată modă. Am găsit Parmigiano produs în Australia. Folosim denumirea de Feta doar pentru acea brânză grecească, este clar că “Fetta Cheese”, scrisă cu doi T, e un fals. În Italia se fac doar 20 de tone de Prosciutto pe an. Principiul aplicat acestor certificări este “primul în timp, primul în drepturi”. Un produs IGP nu poate deveni nume generic, deși ni s-a motivat că denumiri ca Feta sau Emmentaler au devenit generice în SUA, Australia, Canada, Vietnam. Există sancțiuni pentru țara respectivă din partea UE, mergând până la infringement. Asociațiile de producători de Gorgonzola, Champagne sunt foarte implicate în a-şi apăra numele. Pe de altă parte, avem și o problemă internă: s-a mărit numărul statelor din UE, deci este mai greu de negociat și în interiorul uniunii în acest domeniu”.

                                                                                            Lionel Mesnildrey, specialist CE

 

Avem doar opt produse la certificare

În UE sunt trei programe de certificare a produselor tradiționale originale, fiecare cu etichetă distinctă. DOP (roșu) provine dintr-o regiune restrânsă cu tradiție în prepararea acelei delicatese, mâna de lucru și ingredientele fiind de proveniența locală, strict controlate. IGP (albastru) garantează doar rețeta tradițională, materia prima și mâna de lucru putând proveni din afara regiunii. Specialitate tradițională garantată - STG (galben) certifică doar că produsul a fost realizat după o rețetă tradițională a țării respective. Odată înregistrată o rețetă tradițională organismele europene asigură o protecție similară celei oferite în România de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci: garantează celor îndreptățiți să le folosească drepturile de autor, altfel se poate ajunde la proces penal. În evidențele CE sunt certificate patru produse românești, dintre care unul cu DOP (telemea de Ibănești) și trei cu IGP (novac afumat din Țara Bârsei, salam de Sibiu și magiun de prune Topoloveni). Alte patru produse au depuse dosarele în perioada 2016-2017: cașcaval de Săveni, scrumbie de Dunăre afumată, cârnați de Pleșcoi și din nou magiun de Topoloveni. 

Românii despre agricultura Europei

Cele mai mari responsabilități ale agricultorilor locali sunt furnizarea unor alimente de înaltă calitate (42%), favorizarea vieții la țară (30%) și asigurarea locurilor de muncă în zonele rurale (28%), susțin românii chestionați în cadrul ultimului Eurobarometru al UE. Ei spun că în ultimii 10 ani la țară s-au îmbunătățit mai ales internetul și telefonia mobilă (61%), serviciile sociale, sanitare și culturale (32%), iar creșterea economică și locurile de muncă s-au înrăutățit cel mai mult. UE are rolul cel mai mare în aprovizionarea stabilă cu alimente (68%), alimente de înaltă calitate (62%), mai puțin în crearea de locuri de muncă la sate și un standard decent pentru agricultori. 39% spun că sprijinul financiar oferit de UE fermierilor este adecvat, iar 38%, prea mic. Două treimi dintre români nu cunosc etichetele europene de calitate, doar STG fiind ceva mai populară. Cercetarea s-a făcut pe 1.005 persoane, în ultimele două luni din 2017.